MAESTRII VAZDUHULUI, DE STANCIU TIBERIU- PARTEA 15 – BERND MORSNOWSKI

Încă de mic copil, BERND MORSNOWSKI era fascinat de păsări, dar în curtea lor nu se aflau decât găini, pe care le studia cu mare atenţie, dar totuşi era puţin dezamăgit, deoarece acestea nu zburau aşa cum îşi dorea micuţul BERND. Dar în scurt timp primeşte cadou de la un prieten de familie 6 porumbei voiajori, cu care era foarte fericit, ajungând chiar ca, din cauza porumbeilor, să fie neglijate temele de la şcoală. Din acest motiv fericirea lui avea să fie de scurtă durată, deoarece într-o zi, întorcându-se de la şcoală, nu şi-a mai găsit porumbeii, căci mama sa îi sacrificase pentru a-l face să se concentreze mai mult asupra lecţiilor. În urma unor stăruinţe insistente, tatăl său îi procură alţi porumbei, iar din acest moment porumbeii vor fi de nelipsit pentru BERND MORSNOWSKI.

BERND MORSNOWSKI în faţa impresionantei sale colecţii de trofee.

 

Practicând şi sportul de performanţă, BERND nu a putut să-şi concentreze întreaga atenşie asupra sportului columbofil, din această cauză neavând nici rezultate deosebite. În anul 1985, după încheierea activităţii sportive de performanţă, întreaga sa atenţie se concentrează asupra porumbeilor, apărând imediat şi rezultatele dorite. La început se participa doar la Campionatul German, reuşind ca în anul 1987 să câştige locul 1 KV şi titlul de „Superstar” al lunii iulie, decernat de revista columbofilă „GOUDEN DUIF”.

În această perioadă, un prieten îi atrage atenţia asupra zborurilor internaţionale de fond, fapt ce-l determină pe BERND MORSNOWSKI ca în iernile anilor 1988 şi 1989 să viziteze toate licitaţiile unde se vindeau porumbei celebrii de fond.

 

PIET DE WEERD şi fiul acestuia, Dr. HENK DE WEERD, în vizită la BERND MORSNOWSKI.

 

 

Originea porumbeilor lui BERND MORSNOWSKI

 

Vizitând aceste licitaţii este făcută prima achiziţie capitală sub forma masculului NL-2966244/88, de la ALBERT SIMONS, numit şi „DOFFERTJE 244”, acesta fiind un frate al porumbiţei care a fost mama porumbelului care câştigă locul 1. Int. Barcelona ’87 la VANOPPEN. Totodată, tatăl acestui mascul este frate cu porumbelul care câştigă locul 1. Nat. Barcelona ’82, al lui ALBERT SIMONS, care era un fiu al lui „DOFFERTJE 224”, care la rândul său îl avea ca tată pe celebrul „OUD DOFFERTJE” al lui ADRIANUS VAN DER WEGEN. Mama lui „DOFFERTJE 244” este din nou o fiică a lui „DOFFERTJE 224”.

„DOFFERTJE 244”

 

Acest mascul, împerecheat cu o porumbiţ; primită de la PIET DE WEERD din linia câştigătorului locului 1. Nat. Barcelona ’87 va fi tatăl lui „BLAUE ANGOULEME”, care, înainte de a fi vândut în Japonia, câştigă locul 11. Nat. Angouleme, 4. Nat. Barcelona şi 3. Nat. Perpignan. La zborul de Perpignan din 1994 soseşte în urma fratelui său „DER DICKE 871”, care câştigă locul 2. Nat., locul 1. Nat. fiind câştigat de o altă reprezentantă a crescătoriei MORSNOWSKI, „DIE PERPIGNAN 738”. Acest rezultat este senzaşional, porumbeii MORSNOWSKI câştigând locurile 1, 2 şi 3 Nat. Perpignan ’94.

 

Câştigătorii zborului de Perpignan ’94, într-o concurenţă de 3.317 p.

         

„BARCELONA 220”

 

   Un alt fiu celebru al lui „DOFFERTJE 244” este „BARCELONA 220”, care realizează şi el două clasări de vârf la Barcelona,  ocupând locurile:

23. Nat. Barcelona ’91, 5.169 p.

36. Nat. Barcelona ’92, 6.008 p.

Cel mai bun produs al lui „DOFFERTJE 244” este fiica sa „KRIEMHIELD 870”, a cărei mamă este o fiică a lui „GOUDEN 10” de la JAN THEELEN, care în anul 1994 este locul 4-AS-Femele la zborurile de fond internaţionale, realizând următoarele clasări:

–          91. Nat. Pau, 1.477 p.

–          68. Nat. Marsilia, 7.014 p.

–          131. Nat. Perpignan, 3.317 p.

„KRIEMHIELD 870” şi „MARSEILLE TAUBIN 860”

 

Cea mai frumoasă performanţă este realizată de porumbiţa „KRIEMHIELD 870” la zborul de Perpignan ’96, când câştigă locul 1. Nat. cu un avans de două ore faţă de colegul ei de echipă „SUPER 337”, care mai avea şi el 15 minute avans faţă de locul 3. Nat. care îi aparţinea lui RAYMUND HERMES.

Cea de-a doua linie care s-a impus la BERND MORSNOWSKI provine de la THOMAS PEETERS din AS, de aici achiziţionându-se în toamna 1987 o serie de ouă de la formaţia de zbor, predominând liniile „KORTE BEK”, „GOUDEN GRIJZE” şi „OUDE DIEGO”. Din combinaţia liniior „Smaragd”, care sunt câştigătorii locului 1. Nat. Barcelona ’87 în Olanda şi 1. Int. Barcelona ’88 cu porumbeii PEETERS, provine şi „SUPER 337”, care pe lângă locul 2. Nat. Perpignan ’96, câştigă şi 3. Nat. Dax ’96.

Din doi porumbei crescuţi din ouăle primite în 1987 de la THOMAS PEETERS vede lumina zilei şi porumbiţa DV 01485-90-189, care în anul 1992, la zborul internaţional de la Pau, câştigă locul 5. Int.; 2. Nat. şi 1. Int. la femele.

DV 01485-90-189.

 

Una dintre cele mai bune zburătoare de la BERND MORSNOWSKI este DV 01485-92-857 din linia lui „BARCELONA 220”, care în anii 1995 şi 1996 a obţinut rezultate senzaţionale:

–          1995: – 85. Nat. Barcelona

– 40. Nat. Marsilia

– 25. Nat. Perpignan

–          1996: – 128. Nat. Barcelona

– 245. Nat. Marsilia

– 47. Nat. Perpignan

Cu aceste clasări câştigă titlul de 1-AS-Femele la zborurile internaţionale în 1995 şi este cel mai bun porumbel german în anii 1995 şi 1996, în Supermaratonul Westeuropean.

 

DV 01485-92-857.

 

Zburători foarte buni s-au mai obţinut şi din combinarea liniilor mai sus menţionate cu doi porumbei proveniţi de la FRANS VAN PEPERSTRATEN.

 

Performanţele crescătoriei

 

–          1992:  – Pau, Nat. 1682 p.; 4/1; 2

– Barcelona, Nat. 6008 p.; 9/6; 36, 83, etc.

– Dax, Nat. 3724 p.; 6/5; 28, etc.

– Perpignan, Nat. 4545 p.; 12/11; 7, 14, 21, 35,  38, 75, etc.

–          1994:  – Pau, Nat. 1477 p.; 5/4; 98, 115, etc.

– Barcelona, Nat. 5413 p.; 20/12; 4, 5, 51, 62, etc.

– Dax, Nat. 2645 p.; 10/4; 152, etc.

– Marsilia, Nat. 7014 p.; 16/13; 68, 197, etc.

– Perpignan, Nat. 3314 p.; 18/14; 1, 2, 3, 20, 23, 59, 86, etc.

– San Sebastian, Nat. 1316 p.; 8/4; 11, 19, 26, 93

–          1995:  – Pau, Nat. 1400 p.; 5/2; 71, 325

– Barcelona, Nat. 3791 p.; 43/24; 10, 23, 44, 54, 63, 85, 87, 97, etc.

– Dax, Nat. 2245 p.; 7/3; 167, etc.

– Marsilia, Nat. 7099 p.; 27/16; 40, 55, 58, etc.

– Perpignan, Nat. 3193 p.; 30/19; 13, 19, 23, 25, 36, 42, 44, etc.

–          1996:  – Pau, Nat. 1299 p.; 5/3; 61, etc.

– Barcelona, Nat. 3365 p.; 15/10; 89, 123, 128, etc.

– Dax, Nat. 2266 p.; 22/8; 3, 18, 23, 78, etc.

– Marsilia, Nat. 6747 p.; 53/26; 209, 217, etc.

– Perpignan, Nat. 2355 p.; 16/13; 1, 2, 47, 49, 63, 65, etc.

–          1997:  – Pau, Nat. 1342 p.; 5/4; 41, 188 etc.

– Barcelona, Nat. 3375 p.; 37/12; 14, 23, 34, etc.

– Dax, Nat. 2419 p.; 9/4; 59, 112, etc.

– Marsilia, Nat. 6487 p.; 27/9; 67, etc.

– Perpignan, Nat. 2226 p.; 20/16; 5, 6, 11, 14, 30, 33, 35, 42, 47, 66, etc.

–          1998:  – Pau, Nat. 1335 p.; 5/4; 98, etc.

– Barcelona, Nat. 3273 p.; 25/15; 39, 40, 54, 62, etc.

– Dax, Nat. 3133 p.; 12/8; 251, 269, etc.

– Marsilia, Nat. 8088 p.; 40/22; 165, etc.

– Perpignan, Nat. 2952 p.; 31/23; 4,5, 12, 14, 29, 41, 66, 68, etc.

–          1999:  – Pau, Nat. 1037 km; 4/0;

– Barcelona, Nat. 1151 km; 34/24;

– Dax, Nat. 1023 km; 10/8;

– Marsilia, Nat. 899 km; 26/12;

– Bordeaux I, 897 km; 36/22;

– Bordeaux II, 897 km; 29/24;

– Cahors, 880 km; 16/13;

– Perpignan, 999 km; 40/26;

 

În  acest an au fost angajaţi în total la aceste zboruri de fond 195 porumbei, obţinându-se 129 de clasări, ceea ce reprezintă un procent de 66,15%, ceea ce este o performanţă deosebită.

Începând din anul 1994 s-au câştigat următoarele titluri prin participările la zborurile internaţionale:

– 1994:   3. Cupa Mediteranei

3. Maratonul Naţional

2. Campion Int. de Mare Fond, al revistei „Gouden Duif”

4 – AS – Femele la zborurile internaţionale

5 – AS – Femele la zborurile internaţionale

– 1995:  3. Campion Nat. la zborurile internaţionale

1 – AS – Femele la zborurile internaţionale

– 1996:  2. Campion Nat. la zborurile internaţionale

3 – AS – Femele la zborurile internaţionale

– 1997: 1. Campion în clubul de fond MYHL WEGBERG

– 1998:  4. Campion Nat. la zborurile internaţionale

1. Campion în clubul de fond MYHL WEGBERG

1. Campion Int. în Clubul de Fond Internaţional 4000

– 1999: 1. Cupa de Aur MISTRAL, organizată de

Fondiştii Uniţi  Europeni.

 

 

 

Adăposturile şi metoda de zbor

 

 

O parte a adăposturilor lui BERND MORSNOWSKI se află în podul casei, iar celelalte se găsesc în două clădiri ce se află în curtea casei.

Vedere de ansamblu a adăposturilor din podul casei (în dreapta) şi a unui adăpost din curte (în stânga)

 

 

În podul casei sunt adăpostiţi masculii formaţiei destinată zborului de Barcelona. Acest adăpost, fiind foarte uscat, prezintă avantajul că porumbeii îşi menţin o bună formă pe întreg parcursul sezonului competiţional.

 

Aceşti masculi, care sunt prevăzuţi special pentru zborul de Barcelona, sunt zburaţi după metoda clasică de văduvie, femelele lor rămânând în permanenţă acasă.

 

La etajul adăpostului principal, aflat în curtea casei, se practică văduvia totală. Văduvii au ieşirea prin SPUTNIK-ele care se observă în partea stângă la etaj, văduvele fiind adăpostite în voliera aflată în spatele văduvilor.

Adăpostul principal din curte. În voliera de la etaj se află văduvele, iar la parter se află adăpostul şi voliera reproducătorilor.

 

De la etajul acestui adăpost sunt angajaţi, conform metodei văduviei totale, atât masculii, cât şi femelele.

Adăpostul în curtea casei pentru pui şi porumbei de un an.

 

În curtea casei se mai află un adăpost, unde îşi găsesc adăpost puii şi porumbeii de un an. Aceştia din urmă sunt zburaţi şi ei după văduvia totală. Toate adăposturile se caracterizează prin faptul că sunt perfect uscate şi prezintă o bună iluminare şi aerisire. După mărturia lui BERND MORSNOWSKI, în perioadele cu ploi prelungite, porumbeii din podul casei sunt avantajaţi, acest adăpost beneficiind de o mai bună izolare faţă de mediul exterior, porumbeii prezentând o mai bună formă sportivă.

 

La etajul adăpostului principal din curtea casei se mai găseşte un compartiment, de unde sunt zburate câteva femele la natural. Aici, pentru a se obţine performanţe deosebine se foloseşte un mic truc. Porumbiţele sunt astfel conduse, ca la îmbarcare să aibă ouă de 7 – 10 zile, care în seara dinaintea îmbarcării sunt înlocuite cu un pui de 2-4 zile. Prin aceasta se obţine o motivare în plus a porumbiţelor, care obţin astfel performanţe de vârf. În acest mod a fost stimulată porumbiţa „189”, care câştigă 1. Int. Pau’92, Femele, cât şi „KRIEMHIELD 870”, care câştigă 1. Nat. Perpignan’96, cu un avans de peste 2 ore faţă de coechipierul ei „SUPER 337” şi un avans de 135 minute faţă de locul 3. Nat. care a aparţinut lui HEIKO HERMES, din ALTHORNBACH, localitate ce avea o distanţă cu peste 100 km mai scurtă decât cea parcursă de porumbiţa lui BERND MORSNOWSKI.

 

 

Condiţionarea porumbeilor

 

Principiul lui BERND MORSNOWSKI constă în faptul că pentru  a obţine performanţe ridicate, el consideră primordială calitatea porumbeilor şi sănătatea acestora, privind condiţionarea ca pe un lucru secundar. De aceea se caută a se aplica o metodă de condiţionare cât mai simplă şi o hrănire optimă, fără multe artificii. Astfel până la zborul de Pau, porumbeii sunt hrăniţi foarte atent, pentru a nu intra în formă prea devreme, după care se măresc treptat raţiile de hrană. Nu se pune un accent deosebit pe folosirea de arahide şi floarea soarelui, cum procedează alţi fondişti. Prin aceasta se reuşeşte o creştere de formă care se reflectă în forma bună prezentată deja la Barcelona de-a lungul anilor, şi culminează la Perpignan după cum se observă din rezultatele prezentate. Astfel, la zborul de Perpignan’96 s-au clasat 11 porumbei din 12 angajaţi.

 

Formaţia de Perpignan’92

 

Acest lucru s-a reflectat şi în rezultatele obţinute în 1999, unde, datorită problemelor de sănătate pe care le-a avut BERND MORSNOWSKI, nu s-a putut acorda atenţia necesară porumbeilor, fapt reflectat în rezultatul zborului de Pau, unde nu s-a obţinut nici o clasare, după care porumbeii au început treptat să-şi „intre în formă, de la sine”.

 

Această metodă o apreciază BERND MORSNOWSKI şi datorită perioadelor lungi pe care porumbeii le petrec în coş la zborurile internaţionale (uneori chiar mai mult de 5 zile), unde hrănirea şi adăparea sunt aceleaşi pentru toţi porumbeii aflaţi în transport, deci dacă s-ar folosi o metodă prea sofisticată, aceasta ar suferi mari modificări în timpul transportului, fapt care ar deregla complet porumbeii.

 

În schimb se ia foarte în serios sănătatea porumbeilor. Aici se folosesc întotdeauna concluziile şi sfaturile medicului veterinar, neefectuându-se tratamente „orbeşte”.

 

Din cele prezentate mai sus se poate trage concluzia că se pot obţine rezultate spectaculoase şi la distanţe mari, fără a transforma condiţionarea porumbeilor într-o adevărată „ştiinţă”, dar cu condiţia de a fi în posesia unui material genetic valoros, şi a asigura porumbeilor un mediu optim şi o bună sănătate.