MAESTRII VAZDUHULUI, DE STANCIU TIBERIU- PARTEA 9 – HILDEGARD SI GERHARD FREIDOF

Această crescătorie dă o notă aparte între toate crescătoriile vizitate în PFALZ în vara anului 1999. În primul rând, forţa motrice în această crescătorie este HILDEGARD, care efectuează întreaga muncă din crescătorie. Cu ani în urmă, GERHARD FREIDHOF a suferit un grav accident de muncă, în urma căruia nu poate nici măcar să prindă un porumbel. Pe când se afla internat în spital, GERHARD vroia să-şi lichideze porumbeii, ştiind că totul s-a sfârşit. Dar soţia sa, ştiind cât înseamnă această pasiune pentru soţul ei, a trecut la cârma crescătoriei, hotărând să continue cu porumbeii. Pe lângă faptul că îngrijeşte întreaga crescătorie, se arată a fi şi foarte creativă, atât în metodele de stimulare a porumbeilor, cât şi în costruirea şi aranjarea diferitelor adăposturi. Acestea au fost datele pe care le cunoşteam despre această crescătorie, aflate de la HEINZ – DIETMAR RIEDINGER, fapt care m-a determinat să vizitez această crescătorie. După o scurtă căutare pe străzile orăşelului SANKT INGBERT, care sunt prevăzute numai cu sens unic, fapt ce ne-a îngreunat căutările, în sfârşit am ajuns la locuinţa soţilor FREIDHOF. Aici am fost întâmpinaţi eu şi tatăl meu, în mod foarte prietenos, de cei doi soţi şi am făcut cunoştinţă şi cu tatăl lui HILDEGARD, care şi el este un pasionat columbofil şi care, în pofida vârstei şi a stării proaste de sănătate, încă mai este pasionat de columbofilie. Trebuie spus că acest om se poate deplasa doar cu ajutorul scaunului cu rotile şi, cu toate acestea, cere să fie dus în permanenţă la centrul de îmbarcare pentru a se întâlni cu prietenii columbofili În acelaşi timp, SOŢII FREIDHOF sunt încă reprezentanţii spiritului columbofil vechi din PFALZ şi anume sunt printe puţinii crescători cu rezultate senzaţionale, care nu bat “toba” marii publicităţi şi nu fac un “comerţ” înfloritor cu porumbei. Cu toate că sunt mai “îndârjiţi” decât alţiicând se discută la o halbă de bere performanţele diferiţilor crescători sau porumbei. Aflasem de la prietenul meu RIEDINGER că SOŢII FREIDHOF deţin două porumbiţe cu rezultate senzaţionale. Prima are 13 clasări din 13 angajări, iar cea de-a doua 12 clasări, printe care 6 clasări de Barcelona. Pentru achiziţionarea ambelor porumbiţe erau interesate mai multe “celebrităţi” columbofile europene, numai că SOŢII FREIDHOF refuzau să le vândă, în ciuda sumelor fabuloase oferite. Aşezându-ne pe terasa locuinţei, am început să intrăm în vorbă despre diverse subiecte. Ştiind cazul celor două porumbiţe, l-am întrebat pe GERHARD FREIDHOF cum de a rezistat tentaţiei de a vinde aceste porumbişe, la care am primit următorul răspuns: “Pensia mea îmi ajunge ca în fiecare zi să pot mânca un grătar. Mie nu-mi trebuie două grătare, dar nici porumbiţele nu le vând.”     HILDEGARD şi GERHARD FREIDHOF, în faţa volierei reproducătorilor             HILDEGARD FREIDHOF este foarte activă şi în organizaţiile columbofile locale. Astfel este de ani de zile secretară în KV 141, şi majoritatea crescătorilor din zonă la ea sună pentru a afla ultimele noutăţi cu privire la zboruri.       Adăposturile crescătoriei   Având în vedere că familia FREIDHOF locuieşte în plin oraş şi deţine un teren mic, pentru care nu eliberează primăria autorizaţie de construcţie pentru adăposturi columbofile, întreaga crescătorie are un aspect rustical. S-au construit de-a lungul timpurilor mai multe adăposturi mici, în diferite locuri ale curţii, pentru unele dintre ele plătindu-se chiar amenzi datorate reclamţiilor făcute de vecini. Cel mai mare este adăpostul reproducătorilor, care nici el nu depăşeşte 4 m, fiind construit din lemn şi întreaga parte frontală fiind acoperită numai cu sârmă plasă. În acest adăpost deschis porumbeii sunt împerecheaţi, deja la mijlocul lunii ianuarie, creşterea puilor decurgând optim, împotriva faptului că întreaga faţadă a adăpostului este deschisă. În continuarea acestui adăpost se găsesc mai multe adăposturi mici pentru zburători. Unele dintre acestea, mai ales cele pentru văduve sunt aşa de mici, că o persoană corpolentă se deplasează cu greutate în interiorul lor. Acest fapt determină şi efectivul scăzut al crescătoriei, care nu depăşeşte niciodată în total 80 de porumbei.   Performanţe   În pofida efectivului redus şi al şicanelor permanente ale vecinilor, performanţele obţinute de soţii FREIDHOF sunt notabile. Iată câteva dintre acestea: –          1992: – Pau            3 porumbei angajaţi/3 porumbei clasaţi – Barcelona  5 porumbei angajaţi/5 porumbei clasaţi – Dax            6 porumbei angajaţi/4 porumbei clasaţi – Marsilia     4 porumbei angajaţi/4 porumbei clasaţi – Perpignan  4 porumbei angajaţi/4 porumbei clasaţi În urma acestor rezultate s-au ocupat următoarele locuri în diverse campionate: – 6 Campion Naţional Fond – 10 Campion Naţional Maraton – 9 Cupa Mediteranei – 3 Cupa Atlanticului – 1 Cupa LUCIANO ROSSI (aici se ia în calcul doar primul porumbel de pe listă la zborurile de Pau, Barcelona, Marsilia şi Perpignan ) –          1993:   – 22 Campion Naţional Fond – 25 Campion Naţional Maraton – 19 Cupa Atlanticului – 20 Cupa Mediteranei –          1994:   – 7 Campion Naţional Maraton – 8 Cupa Atlanticului –          1995:   – 30 Campion Naţional Maraton – 33 Cupa Mediteranei – 12 Porumbelul de Aur de Barcelona – 8 Primes-Inter-Pares Pentru o crescătorie cu un efectiv aşa redus, acestea sunt nişte performanţe extraordinare. Urmărind numărul de porumbei angajţi şi cei clasaţi în anul 1992, se va observa că în întregul an doar 2 porumbei au ratat clasarea, din 24 angajaţi. Cu ocazia expoziţiilor anuale care au loc la EUSKIRCHEN, cu ocazia premierilor la zborurile internaţionale, se face şi o arbitrare STANDARD a porumbeilor expuşi. Şi aici crescătoria FREIDHOF a obţinut rezultate excelente, care încă nu au fost repetate de nici o crescătorie în 31 de ani de existenţă a expoziţiei. –          1995: Femelă STANDARD; DV 05029-90-1113 –          1998: Femelă STANDARD; DV 09904-95-998 –          1999: Mascul STANDARD; DV 01637-96-449 Femelă STANDARD; DV 05029-97-74   Amazoanele din SANKT INGBERT     Specialitatea soţilor FREIDHOF este abordarea zborurilor de mare fond cu porumbiţele care dau rezultate deosebite. Cea mai bună zbutătoare a crescătoriei şi una dintre cele mai bune fondiste din Europa este porumbiţa DV 05029-90-1060, o porumbiţă roşie, destul de mică, dar cu o musculatură extraordinară, şi care în mână vibrează întreaga ei fiinţă de vitalitate şi energie. Penajul acestei porumbiţe are o calitate extraordinară şi ochiul radiază inteligenţă şi sănătate.   DV 05029-90-1060   Tatăl acestei porumbiţe provine dintr-o combinaţie JÜRGEN BEYER x PREUSSNER, iar mama acesteia, DV 05029-88-107, a fost şi ea o mare zburătoare la zborul internaţional de Barcelona 1992, a fost cronometrată la ora 3:00 noaptea. Auzind în plină noapte câinele lătrând cu insistenţă, GERHARD FREIDHOF iese în curte şi găseşte porumbiţa sosită de la zbor pe poliţa crescătoriei, cu această sosire ocupând locul 4. Nat. Barcelona. Mama porumbiţei “107” este DV 0621-86-288, de la cunoscutul crescător HERBERT WIEDEN, care a reuşit şi ea să obţină 8 clasări la zborurile internaţionale. Cum am mai amintit, porumbiţa “1060” a reuşit 13 clasări din 13 angajări la zboruri internaţionale, ceea ce este o performanţă de imnvidiat. O altă zburătoare fantastică din această crescătorie este DV 05029-89-302, care este şi o tipică reprezentantă a rasei STICHELBOUT.   DV 05029-89-302 Şi această porumbiţă realizează 12 clasări la zborurile internaţionale, dintre care obţine 6 clasări la zborul de Barcelona. Cu această performanţă ocupă în 1996 locul 8 Primus-Inter-Pares şi în 1998 locul 1 în clasamentul ŞI MAI MULT (aici se clasează doar porumbeii care realizează 6 sau mai multe clasări la un singur zbor internaţional). În afara acestor femele, în crescătoria soţilor FREIDHOF se mai întâlnesc şi câţiva masculi care au obţinut rezultate notabile. Printre aceştia aş aminti albastrul DV 05029-94-273, în vinele căruia curge sânge DESMET, care a realizat 6 clasări la zborurile internaţionale, şi          DV 05029-94-273 albastrul cu origine HOREMANS, DV 05029-96-807, care realizează şi el până în present 5 clasări la zboruri internaţionale. În afara raselor enumerate mai sus, în volierele de reproducţie se mai află porumbei JAN AARDEN, VENUS, VAN WANROY, VAN DER WEGENM TOYE şi DE ZUTTER.   Metoda de zbor   Imediat după înţărcarea puilor, aceştia încep să fie obişnuiţi cu coşul. Pentru aceasta se iau câteva coşuri de transport, cu deschiderea pe laterală, se introduc paie în ele şi sunt lăsate deschise în adăpostul pentru tineret. În decurs de câteva zile, toţi puii sunt obişnuiţi cu coşurile şi stau cu mare plăcere în acestea. Zburătorii sunt împerecheaţi la mijlocul lunii martie, iar la sfârşitul acestei luni efectuează primele zboruri în jurul crescătoriei, deoarece pe timpul iernii sunt ţinuţi închişi din cauza răpitoarelor. Toate perechile de zburători sunt lăsate să crească câte un pui, de pe care absolvă şi zborurile de antrenament, după care sunt lăsaţi din nou să depună un rând de ouă. Aceasta este dirijată în aşa fel, ca zborul de Pau, care este primul zbor internaţional, să fie absolvit pe ouă de zece zile, iar zborul de Barcelona, care are loc o săptămână mai târziu, să fie absolvit pe ouă ciocnite. După aceste două zboruri, porumbeii sunt separaţi, începându-se zborul la văduvie totală. În această fază, HILDEGARD foloseşte mai multe “trucuri”. Cel mai des folosit constă în montarea unor odihnitoare rabatabile în compartimentul femelelor. La început sunt lăsate deschise un număr mai mare de odihnitoare decât numrul femelelor aflate în acel compartiment. Odată cu apropierea datei de îmbarcare se închid o parte din odihnitoare, până se ajunge ca numărul de odihnitoare deschise să fie mai mic decât numărul femelelor. Aceasta impulsionează femelele în mod deosebit, iar dacă este urmărit cu atenţie comportamentul acestora se pot identifica cu uşurinţă femelele aflate într-o bună formă. Totodată şi relaţia crescător – porumbel este de mare încredere. La intrarea lui GERHARD în crescătorie, acesta este efectiv asaltat de către femele, care au o plăcere deosebită de a se ascunde în halatul acestuia. Şi masculii sunt stimulaţi suplimentar, prin faptul că se montează o odihnitoare în faţa boxei fiecărui mascul. În timpul săptămânii boxele masculilor sunt complet închise, aceştia doar supraveghindu-le de pe odihnitoare. Înainte de îmbarcare, odată cu deschiderea boxei şi arătarea femelei, masculii au o bună motivaţie pentru zbor.   Hrănirea şi sănătatea   Ca un aspect deosebit de interesant, hrana la GERHARD FREIDHOF este lipsită complet de orz. Această idee a fost preluată din cartea “Amazoanele văzduhului” a celebrului campion german HANS ZURHÖFER, care este şi iniţiatorul văduviei totale ca metodă de zbor, căci până la el s-a zburat văduvie doar cu masculii, femelele rămânând întotdeauna acasă. Datorită lipsei orzului din hrană, imediat după sosire se administrează hrana normală de zbor, la care se adaugă puţin borceag. În viziunea crescătorului, acesta joacă în hrănirea porumbeilor rolul ce-l joacă ovăzul în hrănirea cailor, porumbeii primind o constituţie “îndesată”, dar rămân uşori. Se mai adaugă în hrană puţină sămânţă de tătar. În perioada zborurilor, marţea se prepară hrana cu ulei de germeni de grâu şi drojdie de bere, iar joia se adaugă în hrană un preparat polivitaminic. Singurul tratament efectuat este vaccinarea împotriva PARAMIXOVIROZEI, în rest nu se fac tratamente orbeşte. Din timp în timp sunt analizaţi porumbei şi eşantioane de fecale de către medicul veterinar. Numai la constatarea anumitor infecţii se fac tratamentele necesare. Părerea soţilor FREIDHOF este că pentru un porumbel ieşit din formă nu există nici un fel de preparat miraculos care-i poate fi administrat, ci obţinerea formei dorite se va face prin acordarea a 1-2 săptămâni de odihnă. Din cele constatate la SOŢII FREIDHOF se vede că nu sunt necesare creşterea unui număr imens de porumbei şi construcţia unor adăposturi sofisticate pentru a avea succes la zborurile internaţionale. Deci şi crescători mici, cu un efectiv redus, fără instalaţii extraordinare şi publicitate exagerată pot obţine rezultate spectaculoase, cu condiţia de a lucra inteligent şi eficient cu porumbeii. Totodată, din cele prezentate, avem un exepmlu al aportului uriaş pe care îl pot avea femeile în sportul columbofil, aport care aduce obţinerea unor performanţe deosebite.