Fără categorie

Masculi 2016

„Gold King” 98 Finala Black Sea Olr 2016 – 505 km Frate bun cu: „King Kong” 49 Finala Black Sea Olr 2015 – 450 km Unchiul lui: 042122.2016 6 Finala Orizont 2016 …

Sursă: Masculi 2016

Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

2.Cupluri Reproducatori 2017

In lucru

Sursă: 2.Cupluri Reproducatori 2017

Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

Formarea unei linii de porumbei

Formarea unei linii de porumbei

1 Mascul x 4 Femele
Pentru a forma o susa crescatorul trebuie sa faca imperecherile prin incrucisari, el trebuie sa gaseasca ca solutie finala formula de plecare.

Numerotati femelele cu 1, 2, 3, 4 (fig 1).
Notati puii proveniti din aceste imperecheri cu litere. Plasati-le sub cifre: A B C D.
Veti obtine prin aceste imperecheri prima generatie XXXX.

Incrucisati aceste litere intre ele pentru a obtine a doua generatie: DABC.
Notati a doua generatie prin doua litere: AD BA CB DC.

Incrucisati aceste doua litere intre ele pentru a obtine a treia generatie: CB CD AD AB.
Notati a treia generatie cu 4 litere: ABCD ABCD ABCD ABCD.

Pentru a continua susa si a afirma valoarea de reproducator reveniti la prima sursa, imperechind tinerii masculi ai fiecarui grup de litere cu cele 4 femele numerotate, in asa fel ca aceste litere sa se incruciseze. Veti obtine formula de plecare ABCDF etc.
Pentru a termina susa dumneavoastra si a inchide ciclul, imperecheati cele 4 femele ale fiecarui grup ABCDF cu primul mascul.Un mascul cu 4 femele

Veti obtine setul complet: ABCDFM

Remarcati ca toate aceste incrucisari au fost studiate pentru a regasi formula de plecare, adica fiecare porumbel tanar provenit din aceste imperecheri are in sange “setul” complet, fara ca vreo litera care reprezinta un reproducator sa fie omisa sau dublata.

Multi crescatori opresc formarea susei dupa a treia generatie. In acest caz, crescatorul va trebui sa faca imperecherile prin incrucisarea intre pasarile provenite din diferiti ani, adica un mascul de un an cu o femela de 2 ani etc….Dar pentru a afirma valoarea susei, pentru a o face mai stabila, mai solida este preferabil sa revenim la prima sursa; crescatorul va putea cu usurinta sa-si dea seama comparand el insusi produsii sai.

1 Mascul x 2 Femele

Pentru a forma o susa in trio crescatorul trebuie sa procedeze in acelasi fel ca pentru cele 4 femele. Urmariti cu atentie figura 2.

Numerotati femelele cu 1, 2.

Imperechiati masculul cu cele 2 femele.

Notati tinerii proveniti din aceste imperecheri cu litere.

Plasati-le sub cifre. Veti obtine prima generatie: AB

Pentru a obtine a doua generatie, incrucisati aceste doua litere intre ele: BA

Notati tinerii proveniti din aceste imperecheri cu doua litere AB BA.

Incrucisati aceste doua litere pentru a obtine a treia generatie: BA AB.

Notati puii iesiti din aceste imperecheri cu patru litere : ABBA ABBA.

Reveniti la prima sursa, imperechind tinerii masculi ai fiecarui grup ABBA cu femelele numerotate; incrucisand numerele veti obtine formula de plecare: ABF.

Pentru a incheia ciclul susei dumneavoastra imperecheati o tanara femela din fiecare grup cu primul mascul. Veti obtine ”setul” complet: ABF.

originea articolului: http://www.columbofil.com/formarea-unei-suse-de-porumbei/
Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

De vanzare REPRODUCATORI

O super oferta.

Pentru mai multe detalii CLIK AICI

Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

Georges Busschaert

Un mare crescator din Marea Britanie, a fost intrebat odata de catre un bun cunoscator columbofil: “Care rasa credeti ca DSCF6687este cea mai puternica din Anglia”? Ei bine, raspunsul a fost: “Georges Busschaert”!

Nu poate fi un amator bun in Anglia care sa nu aibe in crescatoria sa macar un porumbel Busschaert. Rasa este foarte prolifica, acum existand multe crescatorii care inca mai pastreaza aceasti porumbei si mai mult, au mare succes in competitiile columbofile, desi au trecut mai bine de 30 de ani de cand porumbeii lui Georges, au facut primele oua pe pamant englezesc…!

Dar haideti sa aflam cum a ajuns aceasta faimoasa familie de porumbei sa-si spuna cuvantul pe scena columbofila, si sa vedem impactul pe care porumbeii Busschaert l-au avut de-a lungul anilor in toata Europa si nu numai…! Totul a inceput in urma cu peste 90 de ani. Georges Busschaert s-a nascut in anul 1911, in micul satuc Lodewijk-Deerlijk din Belgia. Ca multi alti columbofili, Georges, a descoperit dragostea pentru porumbei, in volierele tatalui sau, care era un bun cunoscator al acelor vremuri si inevitabil micul Georges a avut un profesor pe masura. Dar nu numai lui i-au placut porumbeii; fratii sai Andre si Marcel, au fost deasemenea “infestati” cu microbul porumbeilor de curse inca de la varste fragede, de catre tatal lor, la fel cum dealtfel a fost si sora lor mai mica Alice. Numele complet al lui, era defapt Georges Remi Busschaert, dar noi il stim ca fiind doar Georges.

Primele curse la care Georges a participat, au fost facute alaturi de cumnatul sau Albert Nuttyens, care era casatorit cu frumoasa Alice. Intre ei, s-a legat o stransa prietenie, si ceea ce va urma avea sa spuna un important cuvant pe scena columbofila europeana a acelor vremuri. Ei au cumparat mai multe pasari de la diverse licitatii, printre care o femela faimosa a lui Commine si un mascul deosebit numit “Tito”, de la Hector Baele din Scheldewinke. Deasemenea au mai luat de la Vandevelde pe “De Plettekop”, si cativa fii si fiice ale lui “Coppi” si “Witterugge”, care erau porumbeii lui Michel Nachtregaele din Zulte. Istetimea lui George a facut ca mai tarziu el sa-l cumpere definitiv si pe “Coppi”, pentru a-l imperechea cu fiicele lui “Tito”. Dupa cativa ani, l-a cumparat si pe “DeFijnen” de la Michel Nachtregaele.

Familia Busschaert, a decis sa-si construiasca o fabrica de produse textile in Anglia, in localitatea Kent, iar Georges a fost trimis pentru a se ocupa de aceasta problema. Belgian fiind, s-a imprietenit repede cu multi crescatori britanici, care il apreciau si-i cautau permanent compania, fiind o persoana foarte agreabila. Neputand sta departe de porumbei, Georges si-a facut foarte repede o crescatorie acolo. O parte din porumbeii pe care ii detinea in Belgia cu bunul sau cumnat Albert, i-au fost trimisi in Anglia si deasemenea a mai luat cateva pasari si de la fratele sau Andre, care era foarte ocupat cu gestionarea fabricii de textile pe care acesta o avea in Deerlijk. Repede, Georges s-a imprietenit cu un mare iubitor de porumbei si un om deosebit, pe care il chema Gil Duncan si care locuia in localitatea Deal. In anii imediat urmatori, porumbeii au inceput sa aibe primele victorii de rasunet, unul dintre porumbeii importanti fiind “Crack”, care era fiu direct din “Coppi”, dar si “Bonte 39” si “Blesse”. Intre anii 1956 si 1962 au castigat peste 150 de premii, avand de cele mai multe ori porumbeii in primele 3 locuri pe concursuri. In curand, amatorii au luat la cunostinta de aceste rezultate fantastice si au inceput sa cumpere porumbei de la Georges. Unul dintre cumparatori, a fost defapt o femeie, o doamna din West Newton. Ea a cumparat o pereche de prumbei pentru ai face un cadou sotului ei, cu ocazia aniversarii “nuntei de argint”. Acesta a prasit din acea pereche, iar curand avea sa aibe un succes rasunator intr-o cursa pe furtuna din localitatea West Durham, devenind peste noapte un mare campion dintr-un amator neinsemnat pana atunci. Cei doi porumbei cu care acesta a castigat in acea cursa nebuna au fost cunoscuti sub numele de “Perechea din Newton”, iar pui din acestia au ajuns mai tarziu la mai multi crescatori, o parte dintre ei devenind si campioni. Vestea s-a raspandit repede, iar de porumbeii lui Georges au inceput sa devina interesati si multi crescatori din Nord. Unul in mod deosebit pe nume J.J. Horn, isi dorea tare mult astfel de porumbei si nu a facut altceva decat sa cumpere cativa pui din “Perechea din Newton”, pentru ca apoi, cat de curand sa cumpere perechea insasi. A mai cumparat si pe masculul “Broken Keel” dar si pe “Cocosul Wilkinson”. A construit asadar o famile pe baza acestor porumbei, care l-au tinut in top foarte multi ani…! Un nume mare in Anglia a mai fost Ron Hallam din Belvedere, care a luat primele 3 locuri in Londra de la un concurs foarte greu de la Bergerac, la care au participat peste 4.000 de porumbei, iar in Londra sosind in 2 zile doar 4 pasari!!! Aceasta este o performanta remarcabila, daca stam sa ne gandim ca toate cele 3 pasari erau Busschaert.

Georges insa vinde fabrica de covoare si s-a intors in Belgia natala, incercand sa-si dezvolte o noua afacere. Dorindu-si foarte mult porumbei, el a ales sa-si faca o voliera in care sa creasca doar porumbei de sprint ( viteza ) si demifond, acestia ocupandu-i mai putin timp. In acest scop, a cumparat pe masculul “Klaren” de la Georges Doetreloigne din Waregem si pe “Sooten” de la F. Declerc, deasemenea pe “14” si “817” de la DeKlinge. Umirea a fost insa cu mult mai mare, cu cat Georges si-a dat seama in cateva competitii de lunga distanta ca acestia castiga tot!!! In numai 4 ani, el castiga 1 Nat. Limoges de 2 ori, apoi 1 Nat. Perigeux, 2 Nat. Cahors, 3 Nat. Brive, iarasi 5 Nat. Cahors, dupa care vine o super bomba ce castiga 27 International Barcelona si inca odata 33 International San Sebastian…!!! Un bun prieten englez al lui Georges, Tom Larkins, a venit sa-l viziteze pe acesta in Belgia si placandu-i la nebunie porumbeii, l-a induplecat pana la urma sa-i vanda cativa. In scurt timp porumbeii lui aveau sa-i depaseasca chiar si cele mai nebunesti vise. In 1972, Larkins a intrat in celebrul “Open Wadebridge”, unde angajeaza 4 porumbei. Cursa a fost de doar 276 de mile, adica 444,17 Km si cronometreaza pe toti cei 4 porumbei odata, cu un avans de o ora si 10 minute fata de al 5-lea porumbel apartinand altui crescator. De la acel concurs, s-a creeat o adevarata isterie pentru porumbeii Busschaert, acesta fiind nevoit sa organizeze anual o licitatie in Anglia, pentru a stavili setea de cumparare a britanicilor, care ii devastau crescatoria.

Performantele care au urmat au facut legenda. Ken Aldred, a cumparat 2 pui, unul dintre ei din celebra reproducatoare de culoare neagra “Little”. Acesta la randul sau s-a dovedit a fi tot femela si a reprodus mai departe in crescatoria lui Ken, porumbei imbatabili. Un altul, George Corbett, a cumparat atat de la Georges cat si de la Tom Larkins. El a reprodus pe “Dark Uns”, care se crede ca este foarte aproape de sangele celebrului “Coppi”. Acesta a dat la randul lui, porumbeii ce i-au adus lui Corbett sute de premii. O intamplare buna de povestit ar fi cea legata de 2 curse organizate de Federatie in aceeasi zi de la 500 de mile ( 805 Km ), la care Corbett participa cu 2 porumbei ( cate unul la fiecare cursa ), reusind sa le castige pe amandoua, cu sosiri in prima zi…!!! Un alt cumparator a fost Danny Challis. El crestea de multi ani porumbei vechi ai unei suse engleze ce se numea Fuller-Issacson. Impreuna cu un prieten, au decis sa cumpere porumbei Busschaert pentru infuzie si pentru aceasta au mers la Tom Larkins de unde au luat 16 porumbei de un an. Danny reuseste sa castige “Open Wessex”, cu o combinatie in care se regaseau porumbei foarte apropiati cu neagra “Little” dar si cu un alt porumbel celebru de culoare albastra numit “Ducat”.

Vazand aceasta, a luat porumbeii castigatori si i-a incuitat “pe viata” in compartimentul de reproductie. Acolo s-a infiripat cel mai bun cuplu de reproductie vazut in Anglia vreodata. Cincisprezece premii nationale au adus urmasii lor, din care 5 locuri 1 cu produsi scosi in diferite combinatii. Practic o fiica din “Little” dadea pui buni cu orice mascul cu care intra la pereche! Un pui deosebit ajuns si mare campion, a fost “Moneypacker”, numit asa pe buna dreptate, el castigand de 4 ori in concursuri nationale extrem de grele. Ce este de remarcat ar fi faptul ca acesti porumbei zburau ca la noi, adica cu 3 sau 4 etape pe sezon pentru a indeplini norma federatiei. Multe concursuri erau clasicele Rennes. Un alt porumbel bun, “Wilburg”, reusea deseori ca claseze in frunte la aceste etape. Deasemenea un frate al sau “Blue Steel”, castiga zborurile din Sud, de la Parkstone si Dorset. Doi porumbei frati superbi, pe numele lor “Imperial Black” si “Black Fire”, erau favoritii ce-i umpleau lui Danny vistieria cu bani in concursurile de la Solent. Practic, la un moment dat Danny avea in podurile sale nu mai putin de 40 de porumbei campioni in cele mai importante curse din Anglia, ce proveneau toti din 5 combinatii reusite din porumbeii Busschaert.

Alti porumbei celebri din aceste combinatii, dar care erau si deosebit de frumosi si usori precum fluturii, aveau sotii Shuttleworth din Harrogate, dar si marele campion irlandez W. Parkes, apoi John Palmer si Bill Johnston dar sa nu-l uitam nici pe John Hodson din Annan, cu masculul sau “Batranul”, care castigase peste 50 de premii in cariera sa si care era tot un Busschaert. Oameni care au achizitionat porumbei Busschaert, terminand nu cu una, ci cu un pod plin de pasari campioane, au fost Arthur Beardesmore, care teroriza campionatul britanic cu cateva porumbite din “Little”, ce au castigat de 12 ori locul 1, apoi celebrii masculi “Fred”, “Eliot”, “Highview”, “ Starview” si nu in ultimul rand, cireasa de pe tort, “Euro”, care impreuna au purtat pe aripi spre vitrinele din sufrageria lui Arthur peste 100 de trofee, de-a lunul carierei lor, ( sa nu mai vorbim de portofel…! ) Un nume care rostit este deasemenea sinonim cu victoria, este cel al lui Alf Wright, care a dat alte exemple de maretie in marile concursuri, facandu-l celebru porumbeii: “Limba de Clopot” cu 36 de locuri 1, apoi “Twister” cu 30 de locuri 1 si nu mai putin micutul “Slimmen” care acopera si el peretii living-ului lui Alf, cu 20 de diplome pe care scrie mare: “Locul I”…! Toti erau porumbei Busschaert.

In anul 1982, Georges Busschaert decide sa-si vanda toti porumbeii in 3 mari licitatii. Astfel in datele de 9, 10 si 11 noiembrie, 274 de porumbei au fost vanduti, dintre care 271 fiind direct porumbeii crescuti de insusi Georges. Si astazi, acesti porumbei castiga multe curse, in cultura pura sau combinati. Cele mai prestigioase curse din Irlanda si Anglia sunt dominate printre altii, de Ron Williamson. O parte din porumbeii castigatori la nivel national care au sange Busschaert, sunt: “Tom” cu locul 1 din 20.367 de porumbei, “Ron Ville”, 1 din 25.2437 porumbei, “Lawrence” loc 2 din 22.337 porumbei, “191” loc 1 din 14.600 porumbei in clasamentul N.I.P.A. “Superboy” loc 1 din 26.770 porumbei, “Millennium Super Star” de 3 ori in top 10 in concursuri cu o medie de peste 23.000 de porumbei, intunecatul “Destroyer” cu locul 1 din 24.108 porumbei, “Flash Gordon”, “Heartbreaker”, “Lee Dee” , “Ranger” , “Maggie Ann” si altii care castiga locurile 1, 3, 4, 7, 11, etc…!

Intrebarile pe care le punem cand vedem astfel de rezultate ale porumbeilor Busschaert, sunt legate de modul cum acesta a reusit sa se impuna pe plan intrenational, dominand cel putin in Marea Britanie cursele cuprinse intre 100 si 500 de mile si mai ales cum a facut el, de au reusit acesti porumbei sa treaca testul timpului si sa ramana la fel de proaspeti ca in zilele lui de glorie, in comparatie cu multe suse care astazi sunt in voga, iar maine nu mai auzim nimic de ele?

Ei bine, trebuie sa mergem inapoi in timp, iar scena curselor din Marea Britanie a stat la baza consolidarii acestei magnifice – i-as spune eu – rase. Dupa razboi si pana pe la mijlocul anilor `50, nu prea erau bani de dat pe porumbei. Lumea era saraca; oamenii se descurcau destul de greu, ranile provocate de razboi se vindecau cu mari eforturi. Cu toate acestea, inimosii acelor vremuri reuseau sa-si tina porumbei putini, in echipe mici, in voliere facute fie in mansardele caselor, fie in gradini, ca si la noi. Totul se facea natural; porumbei putini = hrana putina, dar care era de putine ori de calitate, iar asta tria bine porumbeii, supravietuind doar cei mai rezistenti.

Multi isi tineau porumbeii in familii stranse, altii mai faceau schimb cand si cand de porumbei, luand asadar cate un mascul sau o femela fie de la un vecin, fie de la un prieten, oricum, porumbeii se schimbau pe plan local si astfel familiile au ajuns sa fie oarecum inrudite intre ele in aceeasi zona. Cursele erau programate atat in cursul saptamanii ( cele scurte ) cat si sambata sau duminica ( cele lungi ) si astfel erau porumbei care participau si la unele si la altele, ceea ce noi numim acum “general”. Lucrurile s-au schimbat oarecum in Belgia, iar la un moment, dat erau chiar destul de diferite fata de trecut. Cursele au capatat notiunile pe care le cunoastem astazi: viteza ( cele scurte ), demifond ( cele medii ) si fond ( cele lungi ) si imediat au aparut si cluburile specializate in astfel de concursuri, care isi cooptau membri pentru o anumita categorie. Preponderenti erau cei care doreau sa participe la cursele de viteza si pentru faptul ca acestea aduceau cei mai multi bani si se incheiau destul de repede, lasand crescatorul sa-si vada si de alte treburi. Pe langa concursurile cu porumbei, incep sa apara oameni care vad o modalitate de a face bani si astfel apar tot felul de firme care se ocupa fie cu prepararea hranei porumbeilor, fie organizau licitatii sau transportau porumbeii la locurile de lansare. Bineinteles ca au mai fost si alte moduri in care s-au facut bani pe langa porumbei, dar nu vreau sa vorbesc despre asta aici.

Clar este ca la un momet dat, cei ce aveau bani isi permiteau sa cumpere orice porumbel campion si sa-l duca apoi in volierele din mansardele lor. Acesta este locul in care pe scena columbofila apare Georges Busschaert. Om bogat fiind si cu mare pasiune pentru porumbei, nu i-a fost greu sa-si faca repede rost de valori, chiar si cand a plecat in Anglia. Deasemenea, marele avantaj in a cumpara porumbei, il constituie sa stii sa vorbesti belgiana daca te duci sa cumperi din Belgia, iar Busschaert era belgian. Englezii nu stiau belgiana iar asta nu le placea belgienilor! Deasemenea, el cunostea si Belgia si cunostea si scena porumbelului de curse; stia care suse erau mai bune si care nu, astfel a avut ce altii nu si anume, a stiut de unde sa aleaga! Cand aparea un porumbel bun sau o familie buna, el cumpara de acolo si va spun ca nu era deloc zgarcit. Se spune ca si fratele sau s-ar fi angrenat in aceasta misiune de cautare de valori. Georges impreuna cu cumnatul sau, au umblat in sute de crescatorii cautand porumbeii buni, dar putine au fost acelea din care au luat cate o pasare.

Totusi, din porumbeii cumparati Georges a luat putini in Anglia, dar a stiut pe care. I-a bagat in volierele sale si datorita priceperii, a viziunii pe care a avut-o, in scurt timp a scris istorie, provocand un impact de proportii in randul miscarilor columbofile din insule, multe crescatorii decimandu-si practic vechile tulpini ( suse ) de porumbei in favoarea Busschaert-zilor. Bineinteles ca au fost si exceptii, iar cei care au vazut un lucru bun in a incrucisa porumbeii Busschaert cu vechii lor porumbei, au realizat imposibilul. De exemplu, Tom Larkins, a povestit odata cum de la o cursa cu peste 2.000 de porumbei in care el avea 30 de pasari de un an, i-au “cazut pe casa” 21 de porumbei odata. John Palmer la fel, a anuntat 10 porumbei odata in concursul la care participa toata Londra, iar al 11 -lea care nu era al lui, a venit la 30 de minute in spatele porumbeilor sai. A castigat atunci primele 10 locuri pe intreaga federatie.

Georges a mai avut deasemenea acel talent, de a gasi porumbeii care mergeau impreuna, care se potriveau la pereche asa cum spunem noi. Acest lucru nu mai tinea de bogatie, de banii lui. Era o calitate pe care alti crescatori bogati nu o aveau si asta l-a avantajat enorm. Nu totul era sa arunci cu bani pe porumbei care erau in top, daca nu stiai cum sa-i lucrezi, iar Busschaert stia si el foarte bine asta. Ei bine, el avea acest har; se pricepea de minune sa faca perechi si orice pereche facea, scotea campioni. El alegea porumbeii care aveau aceeasi forma si-i imperechea, deasemenea el putea identifica acele calitati care se mosteneau si cele care nu se mosteneau si mai ales stia cum sa “amestece” acele calitati pentru a ridica cat mai mult nivelul crescatoriei.

Stia de consangvinizare, o practica insa moderat, acordand o deosebita atentie riscurilor acestei metode. Lucra porumbei din tulpini ( suse ) consangvine, imperechind numai pe cei care reuseau sa aduca acasa cat mai multe locuri de top din cursele cele mai grele. Creea hibrizi din astfel de suse pe care apoi in reintroducea in sistem consangvin, dupa care iar hibrida si tot asa, facand in felul asta sa aibe porumbei extrem de vigurosi. Cand la un moment dat in porumbeii lui Busschaert apareau porumbei ce nu erau inruditi, dar care prezentau aceleasi calitati, el imediat unea atat baza acelor porumbei, cat si pe ei insisi, consangviniza si apoi infuza cu o alta susa la fel de buna si tot pura. Astfel stabiliza si perpetua acele gene “castigatoare” in porumbeii lui.

Calitatile “la mana” ale unui bun porumbel, le considera a fi sistemul cardio-respirator ( vascularitatea pe care o cauta in ochiul porumbelului ), aripa cu forma perfecta si musculatura fantastic de puternica. Pe baza acestor caracteristici individuale isi selecta cu mare atentie porumbeii inainte de a lua decizii. Cauta ca porumbeii de reproductie ce deveneau perechi, sa posede ambii toate cele 3 calitati si nu admitea ca vre-unuia sa-i lipseasca ceva. Nu consangviniza strans niciodata o familie; lasa lejeritate, creind un fel de “outcrossing”, dar ceea ce a facut, a facut in asa fel incat sa nu includa in niciun fel gene rele in cromozomii porumbeilor lui. Astfel a mers numai pe cartea castigatoare, cultivand numai caracteristicile intalnite doar la porumbeii campioni si la familiile porumbeilor campioni. Asta ar fi si motivul care a permis porumbeilor Busschaert sa castige curse lungi, desi ei sunt mai mult porumbei de sprint. Totul a explodat atunci cand amatorii si-au dat seama ca-i pot foarte bine incrucisa cu susele lor vechi, revigorandu-i, ba chiar mai mult propulsandu-i aidoma unor arcuri ce arunca sagetile.

Avand la indemana calitati atent selectionate in ani de zile, britanicii si-au dat repede seama de potentialul porumbeilor lui Georges, facand adevarate pelerinaje la volierele acestuia si cumparand porumbei. Acesta este motivul pentru care porumbeii britanicilor au devenit atat de versatili. Ei castiga toate cursele de la 100 si pana la 500 de mile, de cele mai multe ori pe ploi torentiale, cu vant din fata si peste Canalul Manecii. Se preteaza bine atat la vaduvie, cat si la metoda naturala si cel mai important, zboara pana la varsta de 9 sau 10 ani fara sa renunte la lupta! Alt element care au facut porumbeii Busschaert foarte competitivi, a fost ca el nu selecta numai porumbeii de distante scurte; era exigent si cu cei de distante lungi care in opinia multora erau mai lenti. Ei bine, el nu vroia asta. El vroia viteze de sprint si la concursurile de fond, astfel a facut porumbei capabili sa zboare la distanta, la fel ca cei pentru sprint. Cand porumbeii unui amator dadeau semne de decadere, cumpararea unui pui Busschaert, era asemenea administrarii unui energizant puternic intregii colonii, devenind degraba stalpul de sprijin pe care se putea consolida pe mai departe efectivul.

Datorita diversitatii de sange, in care se regasesc numai si numai porumbei campioni, porumbeii Busschaert nu pot fi descrisi ca o familie foarte consangvina, de aceea ii regasim in multe forme si culori, care mai de care. Un lucru este insa sigur: aceasta diversitate de forme si culori ai porumbeilor Busscaert, este astazi inca neexploatata la adevarata sa valoare, fiind un adevarat izvor de calitati in curs de descoperire cel putin la noi. Cu siguranta va spun ca si astazi, columbofilii din Marea Britanie vor trece marea ori de cate ori vor avea ocazia sa cumpere un porumbel Busschaert si cu siguranta aceasta fantezie ii va fascina multi ani de acum incolo…!

Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

010481.2010 Original Carlos Marquez Pratz – 100% JAN AARDEN

DSCF6769

Categorii: Fără categorie | 1 comentariu

De vanzare pui reproducatori 2015

De Vanzare PUI 2015

anigif

De vanzare pui din reproducatori la super preturi

Nu sunt afisati toti reproducatorii nostrii

Pentru vedea cuplurile CLIK AICI

Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

Paste Fericit !!!

fundal-carton-2-72-x-11m-alb-arctic-white-65-13674

Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

Educatia puilor de porumbei

Scopul educarii puilor este acela de a dezvolta facultatile fizice, intelectuale si morale obtinand un porumbel bun, perfect, DSCF6671porumbel pe care ni-l dorim cu totii.

Puii reprezinta viitorul crescatoriei, deaceea trebuie acordata o mare atentie educatiei lor.

Compartimentul de pui

Cum ar trebui sa fie acest compartiment? In primul rand destul de spatios pentru a evita supra-popularea.

Apoi va trebui sa dotam acest compartiment cu odihnitori de tip “V” sau rastel (vezi I – Notiuni elementare – Crescatoria), numarul odihnitorilor trebuie sa fie mai mare decat numarul puilor astfel incat fiecare pui sa aiba propria lui odihnitoare.

In fiecare seara vom verifica daca puii isi respecta locul din compartiment pentru dezvoltarea simtului de proprietate. Daca unii pui nu stau la locul lor, ii vom muta cu blandete, vorbind intotdeauna cu ei.

Ei vor intelege si in cateva zile se vor odihni fiecare pe propria odihnitoare.

Compartimentul de pui nu trebuie sa fie prea lat sau prea inalt, altfel in incercarea noastra de a prinde puii ii vom speria si brutaliza, stresandu-i suplimentar.

Compartimentul de pui trebuie sa aiba o voliera destul de spatioasa, voliera in care puii sa poata sta la lumina cat mai mult timp (fixarea calciului se face cu ajutorul soarelui), si cel mai important sa poata avea o vedere larga a spatiului inconjurator. Astfel se reduc pierderile in momentul eliberarii, puii fiind deja familiarizati cu imprejurimile.

Unii crescatori separa compartimentul de pui in doua zone, separand astfel puii din prima serie de cea de-a doua serie. Se pot elibera separat cele doua serii pentru micsorarea pierderilor puilor mai mici. Cati dintre noi nu am pierdut multi pui din a doua serie, acestia fiind antrenati in zborul la disparitie al puilor mai mari? Dupa 3-4 saptamani de zbor afara, se pot muta impreuna puii din primele doua serii, urmand ca puii din cea de-a treia serie sa fie separati de primele doua serii.

Eliberarea puilor

Dupa doua zile de la intarcare, putem incepe sa punem puii pe trapa, lasandu-i sa se obisnuiasca cu imprejurimile. Cu blandete, folosindu-ne de un bat cu varful bont pentru a nu-i rani, ii impingem astfel incat sa intre singuri prin trapa. Dupa cateva repetari puii vor invata sa intre singuri in crescatorie.

Este esential sa eliberam puii la vremea lor, cand inca nu pot zbura foarte bine, pentru a avea timp sa se obisnuiasca cu imprejurimile crescatoriei. Eliberarea, pana schimba 2-3 pene,  trebuie sa se faca obligatoriu seara pentru a minimaliza pe cat posibil tentatia puiului de a zbura departe. Deasemenea, puii trebuie eliberati pe nemancate.

Unii crescatori prefera sa elibereze puii odata cu maturii. Apare astfel riscul de pierdere prin antrenarea in zborurile la disparitie ale maturilor.

Eu unul prefer sa eliberez mai intai maturii, acestia isi fac zborul la disparitie, iar atunci cand revin eliberez si puii. Astfel, chiar daca maturii zboara din nou, al doilea zbor nu mai este unul la disparitie.

Oricum, dupa ce puii se invata in jurul crescatoriei este indicat sa-i eliberam separat de maturi, marind astfel durata zborului. Maturii avand diverse sarcini de cuib pot zbura mult mai putin si odata cu ei pot cobori si puii.

Intrarea in crescatorie la semnal

Asa cum am zis mai sus, antrenamentul se face pe nemancate, avand pe de o parte avantajul unui zbor usor, iar pe de alta parte zborul va stimula pofta de mancare, iar puii vor intra cat mai rapid in crescatorie.

Prin natura lor puii sunt tentati sa hoinareasca pe alte case sau cu alte stoluri. Este de dorit sa franam acest comportament.

Pentru asta puii vor trebui chemati la mancare cu acelasi sunet, inca de la intarcare. Dupa fiecare zbor vor trebui chemati la mancare, iar pe cei care nu vor sa intre ii vom pedepsi neprimind hrana decat la tainul urmator. Ei vor intelege ca au fost pedepsiti, iar data viitoare vor fi primii care vor intra in crescatorie.

Este recomandat sa facem doua zboruri – dimineata si seara -, deasemenea vom hrani puii de doua ori pe zi, prima oara in jur de ora 9, a doua oara dupa zborul de seara.

Cea de-a doua masa va fi mai abundenta, putem introduce si o treime 1/3 grau incoltit care contine multe vitamine.

Antrenamentele in jurul crescatoriei

Dupa naparlirea primelor 2-3 pene, puii incep sa se maturizeze putand fi socotiti ca invatati sa zboare in jurul crescatoriei.

Este perioada de dezvoltare a muschilor si a simtului de orientare, deasemenea organele interne trebuie sa fie invatate cu zborul sustinut. Pentru acest lucru avem nevoie de antrenamente repetate si bine dirijate.

Antrenamentele zilnice nu trebuie sa lipseasca din programul puilor. Porumbelul trebuie sa zboare

intre 20-30 minute, de doua ori pe zi, durata de zbor marindu-se progresiv timp de mai multe saptamani.

Unii crescatori apeleaza la steag sau alt mijloc pentru a forta puii sa se antreneze in jurul crescatoriei.

La semnalul nostru (fluierat sau orice alt sunet, ales initial pentru chemarea la masa) porumbeii trebuie sa-si intrerupa zborul si sa intre in crescatorie. Acesta este indicatorul unui bun dresaj al puilor.

Asadar, printr-un exercitiu regulat, gradat, zilnic si obligatoriu, moderatie in hrana, alimentative sanatoasa bogata in vitamine puem obtine pasari cu un temperament bun, constitutie solida, per ansamblu porumbei de mare viitor.

Imperecherea puilor

Nu se recomanda imperecherea puilor, aceasta incetineste procesul de naparlire, opreste cresterea si stagneaza dezvoltarea armonioasa, micsorand forta fizica si maturizand porumbelul prea devreme.

Ideal ar fi sa putem separa puii pe sexe in compartimente separate. In acest scop putem folosi compartimentarea folosita initial pentru separarea seriilor de pui.

Pierderile puilor

La primele iesiri afara, atunci cand pasesc peste trapa, porumbeii sunt deosebit de fricosi, ezitanti, primul zgomot facandu-i sa intre rapid in crescatorie. Apoi dupa o perioada de acomodare, comportamentul se schimba capatand o pofta mare de zbor.

Multi pui se pierd la primul zbor, dar majoritatea revin acasa a doua zi dimineata odata cu aparitia senzatiei de sete sau foame.

La primul zbor porumbeii dau cateva ture de orientare pentru setarea „GPS”-ului intern, apoi placerea zborului si faptul ca nu stapanesc tehnica aterizarii poate duce la pierderea puiului. Am vazut cu totii cum puii vin in picaj, apoi dintr-odata ezita sa aterizeze si-si reiau zborul. Alteori acestia coboara in pomi sau alte cladiri vecine mai inalte decat crescatoria.

Ce putem face pentru a infrana pofta de zbor in aceasta perioada? Putem mari procentul de orz in ratia zilnica.

Uneori pierdem de acasa pui care au zburat 3-4 saptamani in jurul crescatoriei, pui aflati la a treia sau chiar a patra pana. O posibila explicatie in articolul “Inversiunile atmosferice sau de ce pierdem puii de acasa” (http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.com/2012/01/inversiunile-atmosferice-sau-de-ce.html).

Este de evitat eliberarea puilor in zilele in care se organizeaza concursuri cu maturii. Pui pot intra in astfel de stoluri si se pot pierde cu usurinta.

De retinut faptul ca exista pui din anumite linii de porumbei care au obiceiul sa lipseasca la primul zbor 2-3 zile si sa revina acasa slabi, nemancati, dar care se refac rapid si devin apoi buni cursieri.

O sanatate precara poate fi un alt motiv pentru pierderea puilor. Printre bolile care pot produce pierderi avem coccidioza, tricomonoza si salmoneloza. De exemplu, porumbeii atinsi de tricomonoza se pot pierde cu mult inainte de a observa simptomele bolii.

Odata educati puii vom putea incepe antrenamentele individuale de la distanta. Desprea ceste antrenamnete intr-un alt articol.

Copiat de pe : http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/

Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

Anul columbofil − calendar columbofil

Anul columbofil − calendar columbofil

Columbofilii stiu foarte bine ce au de facut pentru a avea grija de porumbeii lor si pentru a-si imbunatati rezultatele in cadrul concursurilor, dar pentru incepatori sau cei curiosi sa afle cum decurge aceasta pasiune va puteti uita peste calendarul columbofilsau chiar sa alegeti una din lunile anului columbofil: Ianuarie, Februarie, Martie,Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie.dscf5505

  1. Februarie
    • selectarea atenta a porumbeilor pentru formarea perechilor;
    • vaccinarea pasarilor impotriva paramixovirozei de catre persoane autorizate si inregistrarea acestei activitati intr-un Carnet de sanatate pentru porumbei, pentru a se permite ulterior deplasarea pasarilor in expozitii si targuri;
    • examinarea coprologica a excrementelor, stabilirea si efectuarea tratamentului impotriva parazitilor intestinali, daca este cazul;
    • tratament administrat prin apa de baut impotriva trichimonadelor (trichomonozei) daca este cazul;
    • vitaminizare 2 zile inainte si 2-3 zile dupa vaccinare;
    • organizarea perechilor si atribuirea fiecarei perechi a unei boxe pentru cuibarit, de preferinta cea ocupata in anii anteriori;
    • curatarea zilnica a volierei.
  2. Martie
    • se incepe primul ciclu de reproductie;
    • asigurarea materialelor necesare, de regula paie, pentru construirea cuibului de catre porumbei;
    • asezarea unui strat de praf de insecticid pe fundul si in jurul cuibului;
    • daca este cazul se taie penele care incomodeaza imperecherea sau clocirea oualor, respectiv din regiunea anala, din coada sau din incaltatura unde este prea mare;
    • examenul bacteriologic al oualor limpezi, cu pui morti in coaja, puilor neviabili, a meconiului si primele dejectii pentru evidentierea timpurie a infectiilor cu salmonella, coli, pseudomonas, staphylococcus;
    • procurarea inelelor pentru pui;
    • curatarea zilnica a volierei.
  3. Aprilie
    • 5-6 aprilie marcarea puilor din primul ciclu de reproductie si inregistrarea lor pentru a se evita confuziile in organizarea urmatoarelor perechi;
    • 5-10 aprilie verificarea puilor din primul ciclu daca nu au trichomonoza
    • 9 aprilie, orientativ, inceperea celui de-al doilea ciclu de reproductie, schimbarea materialului pentru construirea cuibului, asezarea insecticidului in cuib si in jurul cuibului;
    • asigurarea unei hraniri corespunzatoare pentru cresterea puilor: floarea soarelui, rapita, porumb, grau, mei, mazare, canepa, sorg, mazariche si alte produse;
    • vaccinarea contra difterovariolei a adultilor pentru a permite instalarea protectiei in luna mai cand apar tantarii, factorii principali in transmiterea acestui virus;
    • deschiderea adapostului pentru ca porumbeii sa efectueze zboruri in aer liber, de acum pasarile rapitoare se indreapata mai mult spre paduri, si spre alte feluri de mancare;
    • asigurarea efectuarii de catre porumbei, cel putin saptamanal, a unei bai in care se va administra o lingura de sare de bucatarie pentru distrugerea parazitilor externi;
    • vitaminizari − complexe polivitaminice baubile;
    • 27-29 aprilie, orientativ, intarcarea primei generatii de pui;
    • eliminarea puilor necorespunzatori din prima generatie;
    • asigurarea accesului porumbeilor la libertate;
    • asigurarea baii saptamanale;
    • curatarea zilnica a adapostului.
  4. Mai
    • marcarea puilor din cel de-al doilea ciclu de productie;
    • inceperea celui de-al treilea ciclu de reproductie, asigurarea materialelor necesare si asezarea unui strat de insecticid pe fundul si in jurul cuibului;
    • asigurarea adapostului cu materiale necesare construirii cuibului;
    • verificarea puilor din ciclul al doilea daca nu au trichomonoza;
    • intarcarea puilor din generatia a doua;
    • oferirea de vitamine porumbeilor;
    • asigurarea baii saptamanale;
    • curatarea zilnica a volierei.
  5. Iunie
    • eliminarea puilor necorespunzatori din generatia a doua;
    • asigurarea hranei corespunzatoare pentru parinti si pui, precum si a bailor la discretie;
    • marcarea puilor din generatia a treia;
    • inceperea celui de-al patrulea ciclu de reproductie;
    • asigurarea materialului pentru construirea cuibului;
    • punerea insecticidului pentru eliminarea parazitilor;
    • verificarea puilor din ciclul al treilea daca nu au trichomonoza;
    • curatarea zilnica a adapostului pentru porumbei.
  6. Iulie
    • intarcarea puilor din generatia a treia;
    • masuri profilactice si de tratament, daca este cazul impotriva aparitiei ornitozei, maladie grava determinata de aparitia virusilor mari si care se manifesta prin secretii nazale, umflarea pleoapelor, stranuturi dese;
    • asigurarea bailor la discretie pentru a ajuta la eliminarea parazitilor externi;
    • verificarea puilor din generatia a patra daca nu au trichomonoza;
    • eliminarea puilor necorespunzatori din generatia a treia;
    • curatarea zilnica a volierei.
  7. August
    • asigurarea baii la discretie;
    • intarcarea puilor din generatia a patra;
    • imbunatatirea furajelor cu componente care sa fie mai bogate in proteine, lipide, vitamine, drojdie de bere;
    • inceperea procesului de naparlire;
    • eliminarea puilor necorespunzatori din generatia a patra;
    • curatenie zilnica in adapost.
  8. Septembrie
    • hrana trebuie sa fie mai bogata in seminte oleguminoase, precum si in faina de oase, pietris, vitamine, sare de bucatarie pentru efectuarea corespunzatoare a naparlirii;
    • baie zilnica la discretie
    • luarea masurilor de prevenire a trichomonozei;
    • examinarea coprologica pentru depistarea viermilor intestinali si efectuarea tratamentului, daca este cazul;
    • selectarea, dupa naparlire, a primului rand de pui;
    • curatarea zilnica a volierei.
  9. Octombrie
    • continuarea naparlirii porumbeilor si daca este cazul sa se ia masuri de prevenire si chiar tramament impotriva guturaiului infectios sau a altor boli specifice perioadei;
    • aprovizionarea cu hrana pentru anul urmator;
    • separarea masculilor de femele pentru cresterea frumusetii penajului si pregatirea porumbeilor pentru expozitii;
    • eliminarea cuiburilor din boxe;
    • asigurarea periodica a bailor;
    • efectuarea vaccinarii impotriva paramixovirozei;
    • curatarea zilnica a volierei.
  10. Noiembrie
    • incheierea naparlirii;
    • participarea la expozitii locale, regionale, nationale si/sau internationale;
    • selectia riguroasa a intregului lot de porumbei;
    • curatarea zilnica a crescatoriei.
  11. Decembrie
    • participarea la expozitii
    • pregatirea hranei pentru iarna: scad grauntele bogate in proteine si creste cantitatea de orz, in detrimentul porumbului
    • efectuarea examinarilor de specialitate pentru depistarea eventualelor boli
    • curatarea crescatoriei in fiecare zi
  12. Ianuarie
    • participarea la expozitii;
    • ziua se mareste iar porumbeii devin mai vioi, mai zgomotosi;
    • selectarea si procurarea ultimilor porumbei necesari pentru stabilirea perechilor pentru noul sezon dupa principiul cel mai bun mascul cu cea mai buna femela;
    • deparazitarea intregului efectiv prin tratament in grup sau individual pe cioc pentru viermii cilindrici intestinali, „limbrici” (ascarizi), viermii ata (Capillaria) si pentru viermii lati (cestode)=panglica si pentru strongili (deparazitarea se repeta dupa 14 sau 21 de zile!);
    • examinarea pentru depistarea ectoparazitilor de pe corp, pana, adapost (paduchi, plosnite, capuse) si pentru combaterea lor;
    • vitaminizarea porumbeilor;
    • analizarea rezultatelor obtinute in anul precedent pentru a se face ajustari si imbunatari acolo unde este nevoie − se iau in vizor matca de porumbei si activitatea columbofila in cadrul crescatoriei.

Copiat de pe: http://www.acka.ro/

Categorii: Fără categorie | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.