Despre porumbei in general

CELE 10 PORUNCI IN COLUMBOFILIE !

CELE 10 PORUNCI IN COLUMBOFILIE !

 

 

 

Sunt numai doua tipuri de porumbei: buni si prosti. Din prima categorie sunt foarte putini, din cea de-a doua sunt IMG_20151123_132213foarte multi. Sangele bun “nu minte niciodata” – este o expresie frumoasa, dar nu poate sa-ti demonstreze nimic: Uita-te la campioni cu rase foarte bune, care au foarte multi porumbei mediocri.

Cumpara-ti porumbei de la crescatori sinceri, de la care au cumparat si alti crescatori cu bune rezultate. Pot fi si oameni care vor sa ajute, nu doar sa castige bani. Ia-ti porumbei care sa ti se potriveasca tie. Porumbeii trebuie sa se potriveasca crescatorului si nu invers (din punct de vedere financiar, temperamental, timp liber alocat sau altfel spus in functie de categoria de zbor la care vrei sa participi).

Trebuie sa existe o legatura directa intre crescator si porumbel. Nu uita ca un porumbel este mai istet decat un om. Increderea acordata unui porumbel nu te recompenseaza intotdeauna. Compara porumbeii cu oamenii si natura. Nu te pune niciodata cu natura, pentru ca niciodata nu o sa castigi impotriva ei.

 

Pentru reproductie femelele sunt cele mai importante. Nu cumpara niciodata femele vaduve nezburate mai mult de doi ani. Dintr-o femela scoti maxim 10 pui intr-un an, dintr-un mascul scoti cati vrei. Un mare crescator belgian a spus odata: “Calitatea puilor apartine 75% femelelor”.

Cine are porumbei buni intr-o crescatorie are si urmasi buni. Atentie mare la porumbeii cu pupilele mari.

Ca sa-ti construiesti o linie de porumbei, o faci prin consangvinizare si mai tarziu incrucisezi porumbeii. Asta este metoda maestrului Piet de Weerd de creare a unei linii.

Un pedigree devine important atunci cand porumbelul zboara foarte bine.

Aerul este cel mai bun medicament.

Dupa ce i-a cazut a cincea pana porumbelului, opriti-l acasa.

A da mancare la porumbei este o arta, este o chestiune de a construi sau a darama.

Tricomonoza este mama tuturor bolilor.

 

O flora intestinala sanatoasa este foarte buna.

O sanatate naturala, fara medicamente, este ideala.

Cele mai importante sunt mineralele, apoi sporelementele si aminoacizii.

Foare multi porumbei buni se reproduc din doi yearlingi.

Intunericul si lumina sunt noile metode prin care poti sa reglezi naparllirea si forma la porumbei.

Durata antrenamentului nu este importanta, ci maniera in care se antreneaza. Porumbeii trebuie sa stea intr-o formatie ordonata, trebuie sa zboare “in forta”, trebuie sa se bata pentru a deveni liderul grupului. Observarea antrenamentului iti vorbeste despre rezultatul urmator.

Pentru porumbeii vitezisti, cel mai important este sa-i inveti traseul. Pentru demifond merge si fara.

Un porumbel frumos, dar care nu a zburat, pica la selectie.

O selectie foarte dura este drumul perfect catre succes. Selecteaza cu o “mana dura”, fiindca amintirile sunt placute, dar un ajuta.

Ca sa stai in top este important sa ajungi acolo !

 

 

Mult succes in concursuri va urez tuturor !
Laura Tanasoiu
Belgia, iunie 2012
Copiat de pe: rrp.ro
Anunțuri
Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Antrenamentul porumbeilor la inceput de sezon

Pentru porumbeii care au fost tinuti inchisi pe toata perioada iernii, primele antrenamente in jurul casei se fac cu DSCF6661mare atentie si grija.
Cu doua saptamani inainte de a fi lasati liberi la zbor, ratia de hrana a porumbeilor trebuie sa fie formata din urmatorul amestec: orz, orzoaica, grau, porumb, toate in parti egale ( ¼ ). Administrandu-le porumbeilor acest amestec se previne ingrasarea lor excesiva, cunosut fiind faptul ca grasimea ii ingreuneaza si nu face casa buna cu zborurile sportive. Primele zboruri sunt de voie si porumbeii sunt lasati sa zboare liber cat vor. In primele zile de antrenament acestia vor primii in apa de baut la 1 litru de apa 1 lingura (de supa) cu miere si 2 comprimate de aspirina (acid salicilic, medicament cu actiune antiinflamatoare si analgezica) cu scopul de a reduce efectele febrei musculare, prin micsorarea congestiei muschilor si a sensibilitatii dureroase a acestora. Amintesc aici faptul ca febra musculara poate sa apara dupa efort la porumbeii care au fost lipsiti de miscare, deci neantrenati.
Dupa 3-4 saptamani de acomodare incep antrenamentele in jurul casei. Acestea se fac de 2 ori pe zi: dimineata cat mai devreme si seara. Mai exact dupa amiaza nu prea tarziu, pentru a evita caderea intunericului si ramanerea afara a porumbeilor. Eliberarea porumbeilor, la antrenamente, se face inainte de a li se administra tainul de mancare, cu scopul de a-i invata sa reintre in adapost la chemarea cu care i-am invatat (fluierat sau alte semnale sonore).
Antrenamentele in jurul casei cresc progresiv ca durata: la inceput 15 minute dimineata si 15 minute seara si se ajunge in 2-3 saptamani la 2 ore dimineata si 1 ora dupa amiaza. Cand se mareste durata efortului de zbor se adauga in apa de baut miere si aspirina, in proportiile aratate mai sus. Porumbeii trebuie obisnuiti sa zboare cat mai mult timp posibil, iar la intoarcerea din zbor sa intre cat mai repede in crescatorie. Porumbeii care au obiceiul sa piarda timp pe afara este recomandabil ca in ziua respectiva sa nu li se dea de mancare; a doua zi vor fi primii care vor intra in crescatorie.
Dupa ce porumbeii au ajuns sa zboare progresiv in jurul crescatoriei aproximativ cate 2 ore incepem antrenamentele cu cosul pe directia rutei de zbor. Cu o saptamana inainte de a-i duce la antrenament cu cosul se recomanda ca porumbeii sa fie introdusi 2-3 nopti consecutiv in cosurile de transport pentru acomodarea lor cu aceste cosuri si eliminarea, sau cel putin reducerea starii lor de stres, stare care poate avea efect de franare, chiar inhibare, in orientare la antrenamentele propriu zise. Antrenamentele se vor programa progresiv de la 10 …15 km, apoi de la 30 km, indicat fiind ca deplasarea porumbeilor pentru aceste distante sa se faca cu alta masina decat cea a clubului; de abia pentru urmatoarele antrenamente de la 60 km si 100 km deplasarea trebuie sa se faca cu mijlocul de transport al clubului. Dupa aceste antrenamente porumbeiloe li se acorda o pauxa de o saptamana, dupa care urmeaza concursul oficial.
Atrag atentia tuturor ca primele antrenamente care se fac de fiecare crescator in parte trebuie sa fie efectuate obligatoriu numai in zile cu soare si fara vant. Este bine sa evitam cu orice pret catastrofele la inceput de sezon pentru a nu strica tot anul competitional. Primele antrenamente pot fi facute la interval de 2 zile, mai ales daca timpul este frumos si porumbeii manifesta pofta de zbor. Ultimile 2 antrenamente pot fi facute la intervale mai mari (de 1 saptamana), iar intre aceste ultime antrenamente cu clubul se poate face, la mijlocul saptamanii, un antrenament privat de la 15 km, cu lansare individuala – unul cate unul, a intregului lot de porumbei. Aceasta metoda de antrenament este recomandabila pentru porumbeii tineri care inca nu au obisnuinta zoborurilor si mai ales de unul singur. Pentru porumbeii care au obisnuinta concursurilor, mai ales a celor de fond, sunt suficiente 2 antrenamante cu clubul, dupa care urmeaza concursurile oficiale.
Dupa primul concurs antrenamentele in jurul crescatoriei continua, dar se scurteaza durata de zbor, fiind suficiente zilnic 2 antrenamente – dimineata si dupa amiaza – de cate 30 minute fiecare.

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Selectia puilor

Cateva sfaturi pentru selectie:

1.Nu aveti incredere in oua cu coaja poroasa si coaja cu zgrumturi. Daca puii nu mor in ou, in majoritatea cazurilor ro-8058-2005-f1va ecloza o pasare slaba, rareori sau niciodata o pasare cu vitalitate, nici chiar daca ea este din cei mai buni porumbei ai tai. Ouale trebuie sa fie lucioase, la fel ca porumbeii sanatosi. Debaraseaza-te de ouale cu coaja poroasa.

2.Cand pui inel la un pui de o saptamana, trebuie sa observi daca acesta are picioarele mai subtiri decat pui de aceeasi varsta. Asemenea pasare niciodata nu va fi puternica, cu vitalitate, pasare sanatoasa. Debaraseaza-te de ea. Este un porumbel fara viitor.

3.Fii atent la puii care intotdeauna piuie in cuibar. Aceasta se poate datora tricomonozei si medicamentele te pot ajuta. Dar acest lucru niciodata nu se va intampla la un crescator serios. El stie despre pericolul tricomonozei si ia masurile preventive. In general puii pe care ii auzi piunind prea mult nu sunt buni. Din nou: debaraseaza-te de ei. Sunt porumbei fara viitor.

4.De asemenea fii atent la puii care in cuibar sunt uzi. Ei sunt uzi deoarece asternutul din cuib este ud si asternutul din cuib este ud deoarece parintii beau prea mult si le pompeaza puilor prea multa apa. Porumbeii care bea prea mult nu sunt in forma buna. Majoritatea au ceva rau cu digestia. Sa incepi cu astfel de pasari este un start rau. Este de asemenea posibil ca puii sa stea culcati in proprii gainati. si de ce este asa? Ei nu au puterea sa expulzeze gainatul in afara castronului din cuibar. Ei nu sunt suficient de puternici. Debaraseaza-te de ei atunci.

5.Uneori vei vedea ca penele de pe umerii puilor din cuib sunt intoarse. Daca compari cu pasari de aceeasi varsta, penele celorlalte sunt mult mai complete. Debaraseaza-te de pasari cu crestere lenta a penelor de pe umeri. Lor le lipseste vitalitatea, nu au nici-un viitor.

6.Dupa ce ati intarcat pasarile, se poate intampla ca unii pui sa continue sa ceara mancare. Ei chiar se duc dupa alti pui si vor sa fie hraniti de acestia. Din nou, nu trebuie sa fie loc in voliera ta pentru cei neputinciosi.

7.Este bine sa deschizi ciocul la pui cel putin o data. Se poate intampla ca ciocul sa fie slab si fragil. Aceasta se datoreaza oaselor slabe si unui corp slabit.

8.Am umblat cu majoritatea celor mai bune pasari din Olanda si Belgia. Foarte putine erau mari si toate care erau mari, erau pasari de distanta scurta (curse de cca. 80 mile). sansa ca o pasare mare sa fie buna la distanta lunga este aproape de zero. Nu-mi plac tinerii care sunt inca pe podea deoarece ei sunt prea grasi si mari pentru a ajunge pe o stinghie mai inalta, in timp ce pasari de aceeasi varsta deja au zburat afara. Cativa novici in sport cred ca pasarile mari sunt
pasari puternice. Ei gresesc. Porumbelul puternic modern este mai degraba mic.

9.Este important sa inveti din propriile greseli. In trecut mi s-a intamplat sa las un pui in viata care nu era intr-o sanatate buna. Singurul motiv era ca a fost reprodus din parinti speciali. Nu s-a intamplat niciodata ca o astfel de pasare sa devina buna. Acum nu am mila de acestia in nici un caz. Sanatatea buna este lucrul
pe care il solicit de la o pasare de orice varsta.

Ceea ce imi place la tineri, in afara sanatatii lor, este cand vad atasamentul pentru teritoriul lor inca de la o varsta foarte tanara. Pasari pe care pot sa le prind pe intuneric deoarece stiu unde sunt ele (intotdeauna in acelasi loc) adesea vor fi pasari mai bune. Nu imi plac porumbeii pe care trebuie sa ii caut deoarece ei pot fi oriunde. Porumbei care nu se simt atasati de propriul teritoriu si se retrag, vor fi rareori pasari bune.

In concluzie:
Pasari cu un corp perfect, ochi perfecti, penaj perfect si chiar un pedigree perfect pot fi porumbei care nu sunt buni DSCF6581de nimic, care nu sunt capabili sa castige un premiu decent. Aceasta face o selectie buna atat de problematica. Cele mai importante lucruri care fac o pasare, una buna, cum ar fi caracterul, orientarea, desteptaciunea, vitalitatea, atasamentul de propriul teritoriu, noi nu putem vedea. Deci greseli vor fi intotdeauna facute cind selectam. Un om care selecteaza dupa
sanatatea naturala oricum niciodata nu va elimina porumbei buni. si din fericire este departe de a-i fi dificil sa vada daca o pasare este cu o sanatate saraca.
Nu crede ca medicina te va face invingator. Oameni ca Klak, Engels, Houben si multii altii au fost concurenti de succes toata viata lor. Ei nu sunt din familie de doctori sau chimisti, dimpotriva, ei nu stiu nimic despre medicina sau boli. Ceea ce au ei in comun este ca ei toti au realizat cat de importanta este selectia.
Ca o concluzie, este bine ca atunci cand cumparam un porumbel sa-l cumparam dupa sange. In cazul in care structura corporala este impecabila , atunci rezultatele vor fi imediate si obtinute cu usurinta. Daca structura corporala este deficitara ne va da ceva mai mult de lucru in obtinerea rezultatelor. De exemplu, in primul caz ,
din 10 pui ne vor iesi 8 buni, in al doilea din 10 pui doar 3 vor fi buni.

Ce cautam la un corp impecabil:
• musculatura – flexibila, moale, bogata
• aripa – aerisita
• vitalitatea- vibratii corporale
• personalitate – agresivitate, incapatanare
• bratul si antebratul – scurte
• ochiul, structura oculara – se diferentiaza in functie de categoria de zbor
• coada – spre lunga; balansand porumbelul coada nu trebuie sa se deschida si, pe cat posibil sa ramana ferma , usor inclinata in jos (porumbeii care ridica coada atunci cand sunt tinuti in mana si balansati, in majoritatea cazurilor trebuie eliminati)
• spatele – de la normal spre gros
• sternul – lung sau scurt in functie de categoria de zbor; sfarsitul sternului sa aiba adancime pentru zborurile de fond
• furca – sa fie cat mai aproape de sfarsitul sternului (pentru zburatori)

Copiat de pe: http://crescatoriadeporumbei.com/

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Reproducerea pe timpul iernii – partea II

Crescatorii carenu sunt familiarizati cu dezvolatarea normala a unui porumbel, vor observa mai greu anormalitatile si ro-095042-2009-m1deviatiile de la dezvoltarea normala, decat un crescator cu experienta.

De aceea dezvoltarea normala a unui porumbel este examinata indeaproape. Ce a fost prima data, oul sau gaina? Sa incepem cu oul care se dezvolta inauntrul femelei. La cinci zile dupa ce femela s-a imperecheat, doua ovule se formeaza inauntrul ovarului (n.t. doar ovarul din partea stanga “functioneaza” pentru ca cel din partea dreapta nu se dezvolta si se atrofiaza). Cresca destul de repede, in fucntie de ovul, pana depasesc in marime ovarele. Atunci cuplul incepe sa-si construiasca cuibul. Cu aproximativ 44 de ore inainte la primul ou sa fie ouat, pielita protectoare a ovululuise se rupe si acesta intra in tubul falopian (n.t. nu cred ca este traducerea corecta, dar este vorba de canalul de la ovar pana la cloaca). Aceasta se numeste ovulatie. A doua ovulatie are loc dupa aproximativ 40-44 de ore. Prima ovulatie are loc la ora 10 (seara), urmata de o noapte de odihna de zece ore. Asta pentru a se asigura ca oul sa nu fie accidentata, ca de exemplu in timpul zborului. Fertilizarea nucleului apare in primele 20 de ore de la ovulatie.

In teorie spermatozoizii raman vii in regiunea genitala a femelei timp de doua saptamani. In practica, ultimul mascul care fertilizeaza femela va fi tatal biologic al puiului. Daca vrei sa fi sigur in privinta tatalui, trebuie sa te asiguri ca femela nu intra in contact cu alt mascul timp de doua saptamani. Daca femela a avut sperma de la primul partener timp de 3-4 zile, aceasta s-a diluat si slabit in mod semnificativ. Din aceasta cauza nu poate faca fata spermei noului partener care are o vitalitate mai mare. Sunt si exceptii. Uneori partenerul de cuib este inselat de un alt mascul.

Fertilizarea se produce in ultimile 24 de ore inainte ca oul sa fie ouat. Imediat dupa fertilizare, nucleul incepe sa se dezvolte, chiar inainte sa se formeze coaja. Asta are loc in noaptea si in ziua dinaintea ovulatiei. Cu ajutorul unor miscari exacte in tubul falopian, ovulul parcurge o un drum destul de lung in reginea genitala. Intre timp, se petrec trei evenimente in ordine cronologica. In magnum, care este prima parte a ovarului, un strat de albus este format in jurul galbenusului. Șalaza, o structura speciala din albus, tine galbenusul si nucleul la un loc. Albusul sau albumenul serveste ca si rezeva de hrana pentru embrion. In uter se formeaza trei membrane in jurul cojii albusului. Functia lor este de protectie. Tot in uter, asa numitele glande ale cojii secreta substanta necesara pentru formarea cojii. In acest moment tubul falopian este de 50 de ori mai mare decat in mod normal. Intregul ou ramane in uter inca 24 de ore. Sub influenta hormonului mamar oxitocina, femela oua un ou intre 4 si 6 (seara). Acest prim ou nu ar trebui clocit pentru ca embrionul sa nu inceapa sa se dezvolte. 24 de ore mai tarziu va fi ouat al doilea oua, iar partenerii incep sa le cloceasca timp de 17-18 zile. Masculu cloceste dupaamiaza, iar femela in restul timpului.

Un ou proaspat ouat contine deja un creier care se dezvolta; pana la sfarsitul celei de a doua zi, inima embrionului incepe DSCF6540sa bata. In cea de a doisprezecea zi poti determina sexul puiului. La 17 zile dupa ouat cei doi pui vor ecloza in acelas timp. Cel de al doilea ou este ouat la 24 de ore dupa primul, asa ca primul nu va fi clocit pentru primele 24 de ore. Pentru a evita accidentele, nu ar trebui sa iei ouale ciocnite (n. t. oua la care puiul a spart coaja) in mana dupa 17 zile dupa ce au fost ouate. Sunetele care le auzi (in ou) cateodata sunt sunetele pe care puiul le face cand incearca sa sparga coaja cu ajutorul “dintelui de ou” (n.t. poate ai auzit de diamant) care este format dintr-o substanta dura, situat in varful ciocului. Partea mai lata a oului ciocnit, unde se afla camera de aer, este fortata sa se deschida (sparta) cu ajutorul capului. Imediat ce se intampla acest lucru, puiul poate sa isi intinda gatul (n.t. acum sparge coaja). Acum puiul face o pauza pana ce vasele de sange ale galbenusului se desprind de pe coaja. Galbenusul ramas este ingerat in stomacul puiului. Este folosit ca sursa de hrana pentru primele cateva ore dupa ecloziune.

Nu exista alta pasare care sa isi creasca puii la fel ca si porumbelul. Productia laptelui de gusa se datoreaza hormonului prolactina. Acest lapte este o substanta cremoasa care arata putin ca si laptele adunat (n.t. este ca o pasta galbuie) si este produs de o glanda intr-o parte a gusii (n.t. o mica punga). La opt zile dupa ouat apare o modificare in acea parte a gusii: un numar mare de vase de sange incep sa se formeze si celulele de crestere incep sa se multiplice. In cea de a doisprezecea zi aceasta “punga” este formata. Un strat format din nutrienti este impins afara impreuna cu celule noi. Aceste celule mor, se deprind din punga si umplu gusa. Celulele moarte care ies din punga sunt bogate in grasimi si se transforma in lapte de gusa. Laptele de gusa contine 70% apa, 18% proteine, 9% grasimi, 2% minerale si 1% zahar si alte elemente. Imediat ce noul pui eclozat se usuca si gatul lui are suficienta putere sa se intinda, femela stie ca e timpul sa ii ofere prima masa.

Ciocul puiului este efectiv introdus in coicul femelei in asa fel incat puiul poate suge cat lapte de gusa doreste intr-o peroiada scurta de timp. Gusa este tinuta sub presiune (n.t. gusa femelei este “incordata” si aceasta efectiv regurgiteaza continutul gusii, mancarea vine inapoi spre/in cioc si puiul ajunge la ea; nu are numai lapte de gusa in gusa, ci si alte boabe, puiul alege doar pasta, boabele nu le poate inghiti). Atat femela cat si masculul produce lapte de gusa. Asta pare ceva normal, dar defapt este neobisnuit pentru o pasare. In a patra zi puiul incepe sa manance seminte mici din ciocul parintelui (n.t. le alege pe cele mici), iar din a doisprezecea zi nici masculul nici femela nu mai produc lapte de gusa; isi hranesc puii cu seminte. In primele zile puiul mananca o cantitate de mancare egala cu greutatea sa, iar in primele 24 de ore isi dubleaza greutatea. Puiul ar trebui sa stea linistit in cuib. Agitarea arata o lipsa a hranei sau o boala si nu este un semn de vitalitate. Un pui agitat nu arata ca un viitor campion. La 20-25 de zile dupa ecloziune puiul este intarcat, in functie de sezon si de vreme. Preferam puii care sunt intarcati cat mai repede posibil. Dupa cateva zile puiul este in stare sa mamance din hranitoare singur. Cu cat sunt intarcati mai repede cu atat devin mai repede indepententi.

[Nota] – acest material a fost pentru mine destul de greu de tradus din cauza termenilor si a explicatiilor care le-am gasit in el. Nu cred ca exista traduceri exacte pentru toti termenii in limba romana, asa ca am tradus si am interpretat unele propozitii din experienta si cunoasterea mea, din carti sau dictionare astfel incat totul sa aiba sens si logica. Am schimbat in unele locuri exprimarea pentru a fi inteles ce vor autorii sa spuna.

Articol preluat de pe site-ul www.pipa.be       autor: Verheecke Marc – Degrave Martin       –     traducere: Crescatoriadeporumbei.com

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Reproducerea pe timpul iernii – partea I

Nu neglijati mediul natural. Multi crescatori sunt convinsi ca reproducatorii lor trrebuie sa traiasca in conditii cat dscf5714mai apropiate de cele naturale pentru a avea pui puternici si sanatosi in cuiburi.

Expresia, cat mai aproape de natura, nu este chiar atat de folositoare aici: porumbeii voiajorii, asa cum ii stim, nu mai sunt la fel cu cei care ii gasim in natura. Porumbeii nostri voiajori sunt imblanziti, bine hraniti si ingrijiti ca si animale domestice. Porumbeii salbatici, cum ar fi cei de stanca sau turturelele nu se reproduc iarna, la fel ca orice alta pasare europeana. Pasarile care traiesc in natura (salbatice) nu se pot inmultii iarna din cauza lipsei de hrana. Nu gasesc suficienta hrana pentru a supravietui si asta chiar si fara sa creasca vreun pui.

Un proverb olandez spune ca orice pasare oua un ou in luna mai (in mei legt elke vogel een ei). Totusi crescatorii de porumbei cred in mod eronat ca inmultirea pe timpul iernii este un proces natural pentru porumbeii lor. Opusul este valabil: inmultirea pe timpul iernii este impotriva naturii. Este o lipsa de hrana pe timpul iernii si din cauza zilelor mai scurte, porumbeii salbatici nu se immultesc (n.t. aceasta activitate este intrerupta, este vorba de instinct). Cu toate acestea, porumbelul voiajor este un animal domestic de foarte mult timp si crescatorul il ajuta sa treaca mai bine peste iarna.

 

Trebuie sa stimulam porumbei pentru a ne asigura ca acestia vor reproduce pe timpul iernii. Lungimea zilelor si temperatura, influenteaza foarte mult activitatea sexuala a pasarilor. Un porumbel sanatos si bine hranit este mai putin influentat de acesti factori cand vine vorba de reproducere. Totusi este important sa fie monitorizata temperatura din adapost si iluminarea pentru a avea o perioada de reproductie in timpul iernii.

Ca si crescator poti sa cresti activitatea de reproducere a porumbeilor tai in noiembrie prin expunerea porumbeilor separati (pe sexe) la lumina artificiala timp de 12-15 ore. Poti controla si monitoriza luminozitatea singur cu un ceas automat pre-programat. In mod normal organele sexuale ale porumbeilor si ale pasarilor in general sunt in general inactive la sfarsitul lui noiembrie. Testiculele si ovarele sunt mai mici in comparatie cu dimensiunea lor normala din timpul perioadei calde. E un fenomen natural. Prin iluminarea pasarillor separate in zilele indunecoase ale anului (n.t. iarna) se stimuleaza un nerv optic al pasarilor. Acest nerv, la randul lui, stimuleaza o mica, dar importanta glanda care e localizata sub creier, si anume hipofiza.

Aceasta glanda este principala glanda producatoare de hormoni din corp. Daca un fascicul de lumina ajunge la DSCF6061retina, lumina este convertita in semnal electric. Aceste semnale sunt trimise in partea de jos a creierului unde cortexul vizual si hipotalamusul sunt situate. Acestea sunt doua sectiuni ale creierului situate langa hipofiza. Aici este locul unde semnalele electrice sunt convertite in stimul chimic care la randul lui declansaza producerea de hormon folicular (n.t. sau hormon de stimulare a foliculelelor, eng: FSH).

Acesta are loc in hipofiza. Aceasta glanda ajunge la ovare si  la testicule prein sange. FHS face ca ovulele femelei sa creasca si sa se dezvolte si creste nivelul de hormoni feminini. Deasemenea FSH declansaza maturizarea spermei la masculi si cresterea nivelului de hormini masculini din sange. Acest proces este destul de complicat si nu se prea intampla iarna. In orice caz se poate declansa acest proces pshihologic prin metode artificiale.

Experienta practica a crescatorilor este de ajutor

In fiecare iarna vad multi pui fara rost la multi crescatori si multi au o perioada de reproducere dezastruoasa. Asta in general din cauza ca femelele nu sunt capabile sa oua; un munar mare de oua nefecundate si lupte intre cele mai dificile perechi de la matca. Procentajul de esec este foarte mare in crescatoriile mai putin echipate. Aceste echipamente includ un sistem de incalzire si iluminare decent, care imbunatatesc conditiile din adapost.

Climatul din adapost depind de temperatura si de unmiditate, care variaza mult in functie de adapost. O regula generala este ca un adapost bun sa fie uscat si diferenta de temperatura dintre zi si noapte sa fie cat mai mica. Cu alte cuvinte, adapostul tau nu trebuie sa fie ca o sera in timpul zilei (uscat si cald) si o pivnita umeda si rece noaptea. Porumbeii se descurca bine la temperaturi foarte scazute si foarte crescute, dar nu pot face fatala schimbari mari de temperatura. Pasarile nu se vor inmulti si nu vor oua in termperaturi foarte scazute. Am vazut crescatorii in care nici o pereche nu se reproducea desi porumbeii erau perfecti sanantosi. Daca asa se intampla si la tine, trebuie sa separi imediat pasarile si sa incepi sa iti imbunatatesti cotetul. O alta optiune este sa astepti sa se imbunatateasca vremea, dar poate dura ceva timp. Este posibil sa initiezi procesul de repreoducere al unor perechi prin injectii de hormoni, dar asta doar in cazuri exceptionale. Porumbeii nostri voiajori nu mai sunt pasari salbatice, ci domestice. Asta inseamna ca tratamentul artificial nu este exclus; poate fi folositor in situatii dificile.

 

Unii crescatori au amintiri neplacute legate de reproducerea pe timp de iarna din ultimii ani. Este un motiv bun cropped-04_viola-827_c0lj.jpgpentru ei de a incepe sezonul de imperechere mai tarziu. Asta este o observatie buna. Suntem convinsi ca daca Belgia ar avea cateva ierni grele ca in trecut, multi crescatori ar incepe sa isi schimbe obiceiurile legate de imperechere. Motivul este ca perechile tale se imperecheaza mult mai greu in timpul iernilor grele. Deasemenea puii vor avea dificultati sa supravietuiasca in conditiile severe si va fi greu pentru ei sa exploreze mediul inconjurator si sa faca primele zboruri. Germania are ierni mai lungi si mai grele, din aceasta cauza nu reproduc aproape deloc iarna. Asta se aplica si crescatorilor din Olanda.

Acum cativa ani am vazut ca unele femele au depus oua infertile sau n au ouat deloc, nici dupa 3-4 saptamani. Crescatorii au crezut ca este din cauza unei boli, dar porumbeii nu erau bolnavi. Daca iei in calcul din totalul pasarilor tale pe cai care nu se reproduc plus inevitabilele lupte dintre cupluri, poti sa te astepti la o rata de insucces de 25% in crescatorie.

Totusi am vazut crescatori cu o rata de 100% de succes in perioada iernii. Erau evident satisfacuti si entuziasmati. Cum au reusit? Care sunt motivele esecului si ce greseli ar trebui sa evitam? Cum rezolvi problemele? Ar fi un subiect bun pentru o noapte de discutii, dar un lucrur este de amintit: porumbeii sunt pasari domestice, nu salbatice. Porumbelul voiajor este o creatura inteligenta susceptibila la schimbarile metodelor de zbor, la a fi mutate dintr-o crescatorie in alta si la schimbarea partenerilor de cuib. Este important sa nu deranjam porumbei schimband cate o metoda din cand in cand. Nu trebuie sa ceri prea multe de la porumbeii tai. Urmatoarea abordare ar fi buna: masculii tineri care sunt noi in compartimentul de reproductie sa fie pusi impreuna cu vaduvii (n. t. de la matca): noii reproducatori stau imopreuna cu vechii reproducatori in compartimentul de reproductie. Masculii reproducatori trebuie sa se obisnuiasca unul cu celalalt si cu noul mediu o perioada de timp. Fiecare pasare ar trebuii sa isi poata alege boxa in functie de locatie. Aceasta perioada de tranzitie are loc in general in noiembrie cand ceilalti porumbei sunt separati. Masculii care au pereche (carora li s-a dat cate o alta femela) si cuplurile tinere care sunt noi in compartiment ar trebui imperecheate cateva zile in avans, impreuna cu vechile perechi care stau in compartiment. Acest lucru s-ar putea face inainte de perioada de tranzitie,pe la mijlocul lui noiembrie. In timpul acestei imperecheri in avans, femelele se obinuiesc cu partenerul lor, cu boxa si cu mediul. In aceasta perioada o sa inveti mai multe despre noii tai reproducatori. Tot acum o sa vezi care pasari nu vor sa se imperecheze. Poti recunoaste masculii care prefera o femela sau o boxa diferita si pasarile care se bat mult. Defapt poti vedea problemele ce pot aparea in timpul perioadei de imperechere in avans. Asta inseamna ca poti lua masuri de precautie pentru a evita problemele. Dupa acest proces porumbeii sunt separati pana vine vremea imperecherii.

Cel mai bun moment pentru imperechere este undeva intre sfarsitul lui noiembrie si sfarsitul lui decembrie, cel mai bine cand crescatorul are o zi libera. Ca si crescator, este bine sa fi prezent in acest moment: nu uita ca un mascul foarte nervos isi poate omori femela foarte repede. in adaposturile umede si reci conditiile meteo joaca un rol important in faptul ca perioada de imperechere va fi favorabila sau nu sau daca femelel oua in acelas timp. Asta e important daca vrei un lot omogen de pui. In acest moment este bine sa luminezi adapostul 12-15 ore pe zi pentru a excita porumbeii si a-i face dornici sa se imeperecheze. Ar trebuii sa ti umezeala la un nivel cat mai scazut chiar si cu aparate speciale. Mai ales pentru adaposturile din gradini.

Inainte de imperechere dam porumbeilor suplimente de vitamine. Vitamina E este in special necesara in acest caz. Se poate adauga in apa sau pe mancare. Aceasta vitamina se mai numeste si vitamina de fertilitate.

Motivul pentru care se administreaza vitamina E femelelor este pentru ca ajuta la asimilarea calciului din mancare. Calciul este vital pentru coaja oualor. Cu o saptamana inaintea imperecherii poti da porumbeilor portii extra de mazare sau fasole, etc. pentru a excita putin femelele. Reproducatorii care lasa puii sau oua neacoperite o perioada lunga de timp cand e vremea rece, nu sunt buni reproducatori. Ar trebui scosi de la reproductie. Un bun reproducator nu paraseste cuibul daca e vremea rece chiar daca ii e foame sau sete.

Articol preluat de pe site-ul www.pipa.be       autor: Verheecke Marc – Degrave Martin       –     traducere: Crescatoriadeporumbei.com

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Porumbeii iarna

Astazi cateva cuvinte despre cum se schimba lucrurile in legatura cu porumbeii pe timpul iernii.DSCF5567

In mare lucrurile raman la fel, porumbeii nefiind afectati in mod direct de frig, ci de faptul ca iarna se produc mici schimbari care au efect, sau nu, asupra lor.

Ca treaba sa fie bine facuta, o sa luam lucrurile pe rand si o sa vorbim putin despre toate cele 5 aspecte care influenteaza acest sport.

 

 

1. Adapostul

Porumbeii nu sunt sensibili la frig, ei rezista foarte bine iarna din cauza penajului care ii ajuta sa reziste la temperaturi scazute fara probleme. Sunt sensibili doar la curentii de aer din adapost, dar asta e valabiloricum tot timpul anului. Dupa parerea mea, cotetul nu trebuie modificat in nici un fel pe timpul iernii, doar sa se asigura ca zapada nu ajunge in interior. Cotetul poate avea si pereti din plasa de sarma.

 

2. Sanatatea

In aceasta perioada porumbeilor li se poate face un tratament general preventiv sau chiar curativ  pentru a fi siguri ca porumbeii sunt sanatosi cand vor incepe sa scoata pui in noul an si ca noile serii de pui au cel mai bun start in viata. Principalele boli pentru care se trateaza in aceasta perioada sunt trichomonoza, coccidioza, salmoneloza, micoplasmoza si viermi intestinali (nu neaparat in acesata ordine). Oricum produsele care se dau in timpul tratamentul au un spectru mai larg si in urma folosirii lor porumbeii vor fi sanatosi. Stim cu totii ca medicamentele nu fac minuni, asa ca porumbeii care nu corespund, care credem ca nu se vor faca bine sau care sunt grav bolnavi vor fi eliminati.

 

3. Hranirea

Pe timpul iernii, mai ales daca este zapada afara, majoritatea porumbeilor stau inchisi. Din aceasta cauza ei se pot ingrasa. Pentru a reduce acest lucru, porumbeilor li se poate administra in ratia de mancare orz. Orzul nu le place porumbeilor foarte mult, sau nu la fel de mult ca si porumbul sau graul, si de aceea il vor manca ultimul. Porumbeii cred ca ar fi bine sa fie hraniti cu o masura (o cana, o …ceva cu care poti masura cat de mult mananca) pentru a sti mereu cat mananca, mai ales cand nu putem sta langa ei, sa nu se faca risipa de mancare. Daca de exemplu porumbeii tai mananca 2 masuri de mancare fara orz, cu siguranta cand vei adauga orz, vor manaca mai putin. Cand ramane orz in hranitoare si porumbeii nu il mai mananca, atunci nu li se mai da alta masura de manacare. Oricum un fel de “semnal”ca porumbeii incep sa se sature este atunci cand primii 2-3 merg sa bea apa.

 

4. Reproducerea

In perioada de iarna porumbeii, in general, nu scot pui, cu toate ca acest lucru este posibil. Eu nu am avut pana acum puii decat dupa luna februarie, dar si atunci era destul de frig, asa ca sunt sigur ca se pot creste pui si in decembrie sau ianuarie mai ales daca este doar cate unul singur la pereche sau daca cotetul este mai bine protejat si sunt ceva mai multe grade in plus decat afara.
Data la care se imeperecheaza porumbeii si se scot primii pui, depinde de mai multi factori, unul dintre ei fiind si zona in care este crescatoria. Degeaba scoti pui devreme si nu le poti da drumul afara din cauza uliului. Se zice ca puii de la inceputul anului sunt mai buni, de aceea se incearca sa se scoata pui cat mai devreme. Un pui scos devreme inseamna un porumbel mai “matur”pentru concursurile cu puii.

 

5. Antrenamentele

Pe timpul iernii majoritatea crescatorilor tin porumbeii inchisi, mai ales din cauza rapitoarelor sau a zapezii. Nu cred ca exista o regula, dar cred ca este bine, daca se poate, ca porumbeii sa zboare si iarna. Nu vor zbura la fel de mult ca si vara, dar cateva minute pe zi ii ajuta sa isi mentina forma fizica si poate chiar si o stare de sanatate mai buna. Porumbeii care scapa in fiecare zi de uliu cu siguranta demonstreaza ceva.

http://crescatoriadeporumbei.com/

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Consangvinizarea (Efecte si Importanta)

Imperecherile inrudite (consangvine). Crescatorii de porumbei se tem in majoritatea lor de consangvinizare. DSCF6451Orice nereusita, datorata de fapt greselilor crescatorului privind intretinerea si ingrijirea porumbeilor, o pun fie pe seama ‘’nenorocului’’ fie a consangvinizarii. Ori trebuie stiut ca in formarea unei rase, in pastrarea si uneori in ameliorarea ei se foloseste si putina consangvinizare. Fara consangvinizare nu se pot pastra si ameliora rasele existente, nu se pot crea nici rase noi.

Consangvinizarea (endogamia) reprezinta imperecherea animalelor inrudite si tinde sa faca descendenta mai homozigota decat daca parintii lor ar fi avut o inrudire medie intre ei. Efectul principal al consangvinizarii este cresterea posibilitatii ca descendentul sa mosteneasca aceeasi gena, atat de la tata cat si de la mama. Consangvinizarea face ca genele, indiferent daca sunt favorabile sau nefavorabile sa devina homozigote, deci scade procentul de heterozigotie. Ea trebuie practicata impreuna cu o selectie atenta pentru a elimina exemplarele nedorite datorita homozigotiei pe gene nefavorabile.

Se cunosc urmatoarele grade de consangvinizare:

– Consangvinizare indepartata-cand se imperecheaza rude cu coeficient de inrudire sub 0,1 (mai putin de veri primari).

– Consangvinizarea moderata-cand se imperecheaza intre ele rude avand un coeficient de inrudire de 0,125 (veri primari)

– Consangvinizare apropiata-cand imperecherile au loc intre semifrati intre ei,bunici cu nepoti etc, rezultand un coeficient de inrudire de 0,25.

– Consangvinizare stransa-cand se imperecheaza intre ei parinti + descendenti, frati + surori,deci cu un coeficient de inrudire de 0,50.

 

Efectele Consangvinizarii

1). Efecte pozitive se manifesta prin uniformizarea descendentei si transmiterea mai fidela a caracterelor. Se DSCF6427poate considera ca aplicand consangvinizarea timp de 8-10 generatii, se poate realiza un grad de homozigotie aproape totala, dar inutila in practica.

Ne mai poate ajuta la cresterea pe baza de linie.

– cresterea pe baza de linie este o forma de consangvinizare indreptata catre mentinerea unei asemanari cu un stramos foarte valoros (la zbor). Este o combinatie de selectie si consangvinizare. Crescatorul actioneaza cu aceasta metoda pentru transformarea caracterelor individuale in caractere ale unui grup.

Daca putem alege pentru reproductie cateva exemplare exceptionale, atunci nu suntem nevoiti a practica consangvinizarea prea apropiata. Vom cauta insa sa potrivim cat mai bine perechile si sa facem o selectie atenta si severa.

In cazul insa cand suntem obligati a ne baza doar pe un singur exemplar, atunci la fixarea caracterului acestuia vom folosi imperecherile inrudite practicand in prima si a doua generatie, imperecheri chiar incestuase de tip frate-sora, iar apoi se va trece la imperecheri moderat consangvine. Este imperios necesar de a face o selectie riguroasa, mentinand numai exemplarele perfect sanatoase, cu vitalitate corespunzatoare si eliminand acele exemplare care prezinta semne de depresiune de consangvinizare.

2) Efectele negative se manifesta prin asa zisa “depresiune de consanginizare”. Aceasta duce la scaderea treptata a vitalitatii si afecteaza capacitatile de crestere, de dezvoltare, de adaptare si de reproducere ale porumbeilor nostri. Va rezulta o slabire a constitutiei, o micsorare a taliei, volumului si a greutatii, o reducere a fecunditatii si prolificitatii, o scadere a puterii de valorificare a hranei. Depresiunea de consanginizare limiteaza efectul selectiei.

 

Importanta practica a consangvnizarii

 

Din cele de mai sus vedem ca consanginizarea are efecte negative asupra caracterelor cantitative si ca urmare nu DSCF5711este un scop in sine. Porumbeii consangvinizati participa de regula la incrucisarea cu alti porumbei consangvinizati pentru a produce descendenti heterozigoti.

Consangvinizarea stransa, ba chiar si cea apropiata, se aplica numai in cazuri deosebite, de exemplu cand se lucreaza la creearea unei rase noi. Crescatorul de porumbei care doreste sa amelioreze sau sa conserve anumite caractere dorite, va recurge numai la consangvinizarea moderata. Faptul ca, crescatorul are in crescatoria sa un numar limitat de exemplare, contribuie la micsorarea heterozigotiei si duce la accentuarea homozigotiei.

Efectele negative ale consangvinizarii le remediem prin imperecherea cu pasari neirudite.Pentru a evita imperecherile inrudite trebuie ca efectivul sa fie destul de mare.

Sursa: „RASELE DE PORUMBEI DIN ROMANIA” (FELICIU BONATIU)

Indiferent despre parerile pro si contra, consangvinizarea este singura metoda prin care un columbofil poate ramane in istorie, ca acea persoana care a creat o linie de porumbei de care urmasii sa fie mandrii.

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Invata sa cresti porumbei voiajori!

In linii mari, in columbofilie exista doua metode importante de crestere a porumbeilor: incrucisarea si consangvinizarea. In genere, cresterea dscf57111porumbeilor voiajori este un proces dificil, deoarece niciodata nu stim cum vor arata puii reprodusi dintr-o anume pereche.

Plecand de la acest aspect, multi columbofili cu experienta au ajuns la concluzia ca atat incrucisarea, cat si consangvinizarea produc campioni, dar balanta inclina net in favoarea incrucisarii, unii dintre ei avansand chiar raportul de 10/1 in favoarea primei metode.

Este stiut ca toti columbofilii isi doresc in crescatorie cat mai multi campioni, adica „pasari care se intorc acasa din concurs in primii 10%, in 90% dintre cazuri, iar pe vreme rea si vant din fata pot zbura foarte bine in fata altor pasari”. Aceasta este definitia campionului perfect. Cati dintre noi reusim sa si obtinem astfel de porumbei este un alt aspect. In continuare va prezentam cateva sfaturi practice de obtinere a unui lot valoros de porumbei voiajori intr-un interval de timp cat mai scurt:

– Cumparati cate doua pana la sase perechi de porumbei din trei crescatorii diferite care au obtinut rezultate de top la nivel national in ultimii ani. Acesti porumbei maturi trebuie sa fie reprodusi din parinti valorosi si, la randul lor, trebuie sa scoata pui valorosi. Este ideal ca porumbeii achizitionati sa se asemene fenotipic si, mai mult sau mai putin, sa aiba origini apropiate. Nu este neaparat nevoie ca acestia sa provina din aceeasi sursa. Uitati de expresia „linie pura”, pentru ca dumneavoastra urmeaza sa vi-o claditi.

– Imperecheati apoi intre ei puii obtinuti din aceste perechi. Daca dupa doua incercari din aceste imperecheri nu se obtin pui buni din punct de vedere fizic, atunci reimperecheati-i altfel. Zburati toti puii. In sezonul urmator, porumbeii care dau puii cei mai buni raman in crescatorie, ceilalti trebuie schimbati sau reimperecheati cu alte pasari de valoare. Dupa un astfel de set de schimbari, eliminati porumbeii care nu au dat pui buni zburatori.

– Continuati sa reproduceti si sa zburati pana cand veti descoperi o pereche care este capabila sa va ofere trei, patru sau chiar sase porumbei buni zburatori. Acum imperecheati-i pe acestia cu veri, unchi sau matusi de-ale lor. Incercati sa pastrati calitatile fizice in propria dvs. linie de porumbei, iar acest lucru poate fi observat prin fenotipul porumbeilor obtinuti. In plus, abilitatea de orientare, vigoarea, curajul si dorinta porumbeilor de a se intoarce acasa vin sa completeze ceea ce nu se vede, adica genotipul pasarii.

– Selectati in permananta porumbeii prin intermediul „cosului”, care este cel mai bun arbitru, concentrati-va pe ceea ce este mai bun si nu uitati ca pentru a cladi o linie de porumbei solida trebuie sa obtineti cu regularitate exemplare care se pot intoarce din concurs in primii 25% dintre porumbeii angajati, in 75% din cazuri.

copiat de pe:   http://euforia.tv/

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

– Depresia de consangvinizare –

Nu cred ca este cineva care sa nu fi auzit de asa ceva, mai ales daca vorbim despre cresterea porumbeilor. Toataochi-dracula.jpg lumea vorbeste despre consangvinizare ca de o boala sau mai mult ca de sfarsitul lumii. Personal nu cred ca este atat de periculos sa folosim  consangvinizarea, mai ales ca doar asa se pot transmite calitatile  la urmasi. Daca e sa ne intoarcem la facerea lumii, mai ales de la Noe(potopul), observam ca in corabie inainte de potop au urcat cate 2 perechi de animale si de pasari. De aici se intelege ca dupa potop, din cele 2 perechi coborate de pe Arca lui Noe sa reintregit populatia de pasari si animale. Daca ne intoarcem in prezent si nu cu mare dificultate privim la animalele ce traiesc in grupuri sau haite, observam ca acestea nu se reproduc haotic ci un singur mascul Alfa se imperecheaza cu toate femelele, indiferent ca vorbim de fiice sau nepoate. Aceste imperecheri dureaza de multe ori si un deceniu. Deci in acest timp rezulta pui din multe incesturi, fara ca acestia sa prezinte vreun grad de depresie la consangvinizare. La pasari de exemplu, este acelasi lucru. Sa o luam cu cea mai banala si la indemana pasare: GAINA. Aceasta in zonele rurale, unde lumea de la tara nu stie ce inseamna acest cuvant consangvinizare, imperecheaza gainile cu acelasi cucos 1-3 ani si dupa ce-l taie, ramane cu siguranta un fiu care ii va relua munca tatalui. La porumbeii de stanca vedem cu usurinta ca traiesc in stoluri mici, deci cu siguranta se imperecheaza cu usurinta cu pasari ce au grade de rudenie foarte apropiate intre ele. Daca din ceea ce am spus pana acum nu am vorbit despre o consgvinizare, atunci nu cred ca exista un alt mod de a consangviniza ceva pe lumea asta. Daca vorbim despre canari, crescatorii acestor pasari de colivie, stiu ca doar printr-o consangvinizare riguroasa se ajunge la exemplare de calitate. 

Consangvinizarea excesiva duce cu adevarat la regrese, insa asta doar daca nu se face o selectie foarte dura. Trebuie luata varianta folosita de natura. In natura numai cei puternici rezista. Ca si exemplu, in salbaticie se mai nasc lei albi, insa ce e drept mai rar, dar acestia nu ajung de cele mai multe ori la maturitate. Insa in parcurile ocrotite, unde hrana leilor le este adusa la picioare, vedem foarte multe exemplare de culoare alba. Asa si cu porumbeii nostrii, daca din consangvinizari produsii ii testam la zbor si doar cei care ajung acasa sunt pusi in pereche pentru a reproduce, sau doar cei care rezista fara medicamentatie vor fi pastrati, nu cred ca consangvinizarea poate face rau.

Consangvinizeaza doar din cei puternici si cu calitatile de care esti tu interesat si vei avea satisfactii 100%. 

 

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Sanatatea mai presus de performanta

Indiferent ca esti un crescator de porumbei voiajori, de ornament sau chiar de agrement, pentru a reusi in DSCF6061ceea ce ti-ai propus trebuie sa intelegi ca sanatatea porumbeilor este pe primul plan. Se vorbeste tot mai des despre cum sa administrezi un anumit produs sau cum sa faci indiferent  de repercursiuni, sa cresti performanta coloniei tale de porumbei. Toate aceste intrebari si poate chiar mai multe, nu au nici un rost daca crescatorul de porumbei nu cunoaste cele mai simple lucruri care intretin sanatatea porumbeilor din propria crescatorie. De aceea voi relata pe scurt cele mai elementare moduri de a avea un efectiv sanatos:

  • Aerul

Daca crescatoria nu are o buna ventilatie si un volum mare de aer ce este necesar fiecarul porumbel in parte, nu vei avea niciodata niste porumbei in forma buna, deoarece aerul este de o importanta vitala.

  • Lumina

Ofera porumbeilor tai zilnic bai de soare, indiferent ca este vara sau iarna. Lumina soarelui este bine sa fie prezenta si in crescatoriile de porumbei, deoarece usuca gainatul. Un gainat uscat  in crescatorie, inseamna porumbei mai sanatosi. Tot  soarele este cel ce fixeaza vitamina D in corp. Multe beneficii aduce lumina soarelui, asa ca aduo si porumbeilor tai.

  • Apa  

Daca fara lumina  porumbeii nostrii mai pot supravietui, fara apa  nimic din lumea asta nu poate trai. De aceea apa este pe primul loc. Apa se gaseste in proportii mari in corpurile tuturor organismelor vii si de aceea lipsa ei duce la deshidratare si evident la moarte. Apa daca este de o calitate slaba, nu ajuta corpul sa se rehidrateze, indiferent daca e vorba de o boala sau de un efort sustinut. Administrati porumbeilor apa curata in fiecare zi si cel mai important nu o lasati pe timpul zilei in soare.

Toate celelalte lucruri sunt importante, insa eu cred ca acestea pun cea mai mare amprenta asupra porumbeilor nostrii si nu numai.

Sper sa va fi fost de folos cat de putin 

Hristos a Inviat !!!

 

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.