Consangvinizarea (Efecte si Importanta)

Imperecherile inrudite (consangvine). Crescatorii de porumbei se tem in majoritatea lor de consangvinizare. DSCF6451Orice nereusita, datorata de fapt greselilor crescatorului privind intretinerea si ingrijirea porumbeilor, o pun fie pe seama ‘’nenorocului’’ fie a consangvinizarii. Ori trebuie stiut ca in formarea unei rase, in pastrarea si uneori in ameliorarea ei se foloseste si putina consangvinizare. Fara consangvinizare nu se pot pastra si ameliora rasele existente, nu se pot crea nici rase noi.

Consangvinizarea (endogamia) reprezinta imperecherea animalelor inrudite si tinde sa faca descendenta mai homozigota decat daca parintii lor ar fi avut o inrudire medie intre ei. Efectul principal al consangvinizarii este cresterea posibilitatii ca descendentul sa mosteneasca aceeasi gena, atat de la tata cat si de la mama. Consangvinizarea face ca genele, indiferent daca sunt favorabile sau nefavorabile sa devina homozigote, deci scade procentul de heterozigotie. Ea trebuie practicata impreuna cu o selectie atenta pentru a elimina exemplarele nedorite datorita homozigotiei pe gene nefavorabile.

Se cunosc urmatoarele grade de consangvinizare:

– Consangvinizare indepartata-cand se imperecheaza rude cu coeficient de inrudire sub 0,1 (mai putin de veri primari).

– Consangvinizarea moderata-cand se imperecheaza intre ele rude avand un coeficient de inrudire de 0,125 (veri primari)

– Consangvinizare apropiata-cand imperecherile au loc intre semifrati intre ei,bunici cu nepoti etc, rezultand un coeficient de inrudire de 0,25.

– Consangvinizare stransa-cand se imperecheaza intre ei parinti + descendenti, frati + surori,deci cu un coeficient de inrudire de 0,50.

 

Efectele Consangvinizarii

1). Efecte pozitive se manifesta prin uniformizarea descendentei si transmiterea mai fidela a caracterelor. Se DSCF6427poate considera ca aplicand consangvinizarea timp de 8-10 generatii, se poate realiza un grad de homozigotie aproape totala, dar inutila in practica.

Ne mai poate ajuta la cresterea pe baza de linie.

– cresterea pe baza de linie este o forma de consangvinizare indreptata catre mentinerea unei asemanari cu un stramos foarte valoros (la zbor). Este o combinatie de selectie si consangvinizare. Crescatorul actioneaza cu aceasta metoda pentru transformarea caracterelor individuale in caractere ale unui grup.

Daca putem alege pentru reproductie cateva exemplare exceptionale, atunci nu suntem nevoiti a practica consangvinizarea prea apropiata. Vom cauta insa sa potrivim cat mai bine perechile si sa facem o selectie atenta si severa.

In cazul insa cand suntem obligati a ne baza doar pe un singur exemplar, atunci la fixarea caracterului acestuia vom folosi imperecherile inrudite practicand in prima si a doua generatie, imperecheri chiar incestuase de tip frate-sora, iar apoi se va trece la imperecheri moderat consangvine. Este imperios necesar de a face o selectie riguroasa, mentinand numai exemplarele perfect sanatoase, cu vitalitate corespunzatoare si eliminand acele exemplare care prezinta semne de depresiune de consangvinizare.

2) Efectele negative se manifesta prin asa zisa “depresiune de consanginizare”. Aceasta duce la scaderea treptata a vitalitatii si afecteaza capacitatile de crestere, de dezvoltare, de adaptare si de reproducere ale porumbeilor nostri. Va rezulta o slabire a constitutiei, o micsorare a taliei, volumului si a greutatii, o reducere a fecunditatii si prolificitatii, o scadere a puterii de valorificare a hranei. Depresiunea de consanginizare limiteaza efectul selectiei.

 

Importanta practica a consangvnizarii

 

Din cele de mai sus vedem ca consanginizarea are efecte negative asupra caracterelor cantitative si ca urmare nu DSCF5711este un scop in sine. Porumbeii consangvinizati participa de regula la incrucisarea cu alti porumbei consangvinizati pentru a produce descendenti heterozigoti.

Consangvinizarea stransa, ba chiar si cea apropiata, se aplica numai in cazuri deosebite, de exemplu cand se lucreaza la creearea unei rase noi. Crescatorul de porumbei care doreste sa amelioreze sau sa conserve anumite caractere dorite, va recurge numai la consangvinizarea moderata. Faptul ca, crescatorul are in crescatoria sa un numar limitat de exemplare, contribuie la micsorarea heterozigotiei si duce la accentuarea homozigotiei.

Efectele negative ale consangvinizarii le remediem prin imperecherea cu pasari neirudite.Pentru a evita imperecherile inrudite trebuie ca efectivul sa fie destul de mare.

Sursa: „RASELE DE PORUMBEI DIN ROMANIA” (FELICIU BONATIU)

Indiferent despre parerile pro si contra, consangvinizarea este singura metoda prin care un columbofil poate ramane in istorie, ca acea persoana care a creat o linie de porumbei de care urmasii sa fie mandrii.

Categorii: Despre porumbei in general | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: