Dinastia Houben

Dinastia HOUBEN – O afacere de familie

Articol scris de Gyany ANTONESCU.

Acei columbofili care au avut privilegiul de a vizita crescatoria J.L.N. HOUBEN din Belgia si care s-au bucurat de ospitalitatea lui Jef Houben si a familiei lui, pot spune ca a fost, intr-adevar, una dintre cele mai placute si de neuitat experiente columbofile. Suntem convinsi ca multi dintre cei care s-au apucat de sportul columbofil au ales aceasta minunata familie drept model demn de urmat.
Familia Houben este implicata in totalitate in administrarea zilnica a crescatoriei: Jef, conducatorul acesteia, sotia sa Eveline, cei doi copii ai lor, Luc si Nadia si sotii acestora, cat si nepoata lui Jef, Cindy. Inaintea lui Jef, bunicul lui si ulterior tatal lui s-au ocupat de porumbei.


Familia Houben (de la stanga la dreapta):Nadia, Cindy, Robert, Eveline, Jef, Monique si Luc.

NCEPUTUL

Tatal lui Jef, Gerard a crescut porumbei inca de prin anul 1920, dar, desi a fost plin de entuziasm, el nu a atins niciodata culmile gloriei. El a fost mai cunoscut pentru capacitatea sa de a construi crescatorii excelente decat pentru performantele columbofile.
Va veti pune in mod natural intrebarea: “De ce este atunci important tatal lui Jef pentru columbofilia belgiana”
Iata si raspunsul: el s-a casatorit cu fiica unui campion al sportului cu porumbeii calatori. Astfel, bunicul lui Jef pe partea maternala, a fost Mon de Belder care detinea o mare familie de porumbei avand la baza pasarile lui Fonne Ceulemans din Berlaar. Cei care cunosc istoria Fratilor Janssen din Arendok, isi vor da cu usurinta seama ca este vorba despre acelasi Fonne Ceulemans care a dat baza pasarilor din celebra linie Janssen.
Inca de mic copil, Jef a dat dovada de reale abilitati in cresterea porumbeilor, el petrecand multe ore in compania bunicului sau, preluand in acelasi timp din ce in ce mai multe responsabilitati in crescatoria tatalui sau. Chiar si astazi, Jef se mandreste cu faptul ca perechea sa nr. 1, “Young Artiest” x “Sissi” isi are originile in urma cu peste 50 de ani, din pasarile Ceulemans din crescatoria bunicului. In acelasi timp, Jef isi da seama ca introducerea ulterioara a unor porumbei de la prietenii sai Stan Raeymakers, Frans Stoces, Albert Everaerts si unele schimburi facute cu Karel Hufkens, Jos van Loo, Jos Thone si Gommar Verbruggen, au contribuit la crearea marii familii de porumbei “Houben”.

Sony BE83-6376407 – fiu din cuplul de aur al familiei Houben, “Young Artiest” x “Sissi”

Toate pasarile nou introduse nu au facut “oua de aur”, dar au ajutat la mentinerea familiei Houben mereu in top. De aceea, fiecare porumbel nou introdus este testat cu foarte mare atentie inainte de a fi introdus in linia Houben.

PERIOADA 1950-1990
In cele ce urmeaza, ne apropiem mai mult de zilele noastre, perioada care este mai relevanta decat cea anterioara.
La fel ca Jef in urma cu o generatie, cei doi copii ai sotilor Houben, Luc si Nadia au facut cunostinta cu crescatoria de porumbei inca de cand au putut pasi. Asemeni bunicului sau, Jef, a depus foarte mult interes in vederea imbunatatirii calitatii si performantelor porumbeilor. Desi la inceput, el concura numai in cursele de viteza, in prezent activitatea familiei Houben este concentrata pe concursurile de demifond si fond.
Jef Houben este inca membru in primul club la care a aderat, De Witpen Itegem. In anii ’50, concursurile organizate in cadrul acestui club erau de la Quievrain si Noyon. Jef isi aduce aminte ca in 1951 castiga deja 12 locuri intai iar in 1958 devine Campion general al clubului.
Vin anii ’60 si Jef incepe sa-si orienteze activitatea catre concursurile de demifond, astfel ca in 1966, el va fi rasplatit cu titlul de “Locul 2 Provincial Porumbel-As” la demifond in provincia Antwerp, pe langa alte multe campionate castigate.
In anii ’70 Jef se transforma din Regele Vitezei in Campionul Fondului, anul 1975, unul dintre anii cu cele mai multe succese, fiind incununat de 16 locuri intai. In acelasi sezon competitional, “Young Baron” devine Locul 1 Provincial si locul 8 National Porumbel-As la fond. In paralel, a fost castigat Locul 1 National Porumbel-As la pui, un titlu oferit de foarte-apreciata publicatie De Belgische Duivensport.
Desi in plina glorie, crescatoria familiei Houben nu a fost ferita de ghinioane: in luna decembrie a anului 1975, un numar de pasari valoroase i-a fost furat din crescatorie, iar in primavara anului urmator un incediu a izbucnit in crescatorie. Desi niciunul dintre porumbei nu a murit, foarte multi au suferit afectiuni datorate fumului, astfel ca in anul respectiv foarte putini porumbei au fost inscrisi in concursuri.
Cu toate acestea, datorita eforturilor tuturor membrilor familiei, anii ’80 au debutat bine prin castigarea unui autoturism Ford Fiesta la concursul Orleans din 1981 (410 km), urmata de ocuparea Locului 1 Provincial la categoria fond pentru pui din 18.000 de crescatori. Aceste succese au continuat pe tot parcursul deceniului cu multe premii intai si campionate castigate.

PERIOADA ACTUALA

Superioritatea competitionala a familiei Houben a devenit atat de evidenta si de stanjenitoare incat chiar si prea-puternica Uniune a columbofililor din provincia Antwerp, de teama unui exod al membrilor, au exclus familia Houben de la concursurile de demifond in 1992 si de la concursurile de fond in 1994. Ceea ce pentru unii ar putea parea un compliment si o recunoastere a performantelor, pentru familia Houben a fost un adevarat soc.
Crescatoria principala este dublu-compartimentata, in ea fiind “cazati” porumbeii de concurs (in sectiunea superioara) si reproducatorii (in sectiunea inferioara). Numarul porumbeilor din aceasta crescatorie in timpul lunilor de vara este de aproximativ 350 fiind structurat astfel: circa 50 perechi de reproducatori, circa 50 de masculi-vaduvi si femele lor si aproximativ 150 de pui. Pana recent, unii dintre cei mai buni zburatori erau imperecheati in consangvinitate, dar inainte de aceasta, metoda adoptata a fost imperecherea incrucisata a liniilor tuturor zburatorilor buni. Actualmente, sunt practicate ambele metode dar avand grija sa se pastreze “linia” foarte puternica.

Crescatoria Houben “Robin” – Locul 3 la Olimpiada de la Las Palmas

Concursurile favorite sunt cele intre 350 km si 800 km. Porumbeii maturi sunt concurati in sistemul de vaduvie, dupa cum urmeaza: toti porumbeii sunt imperecheati la sfarsitul lunii noiembrie sau la inceputul lunii decembrie, apoi sunt separati dupa intarcarea primului rand de pui si reimperecheati pe 1 aprilie; la concursuri participa numai masculii. Al doilea si al treilea rand de pui sunt concurati in sistemul de zbor “Intuneric” (Darkness). Cei mai multi dintre pui concureaza ca celibatari in timp ce alte doua sectiuni concureaza la natural.
Mancarea porumbeilor este adecvata sistemului de zbor utilizat si perioadei din an: mancare de vaduvie, mancare pentru naparlire, mancare pentru reproducere foarte bogata in proteine, mancare pentru perioada de iarna. Alte produse utilizate sunt uleiul de usturoi, drojdia de bere, vitamine, electroliti, amino-acizi; toate acestea nu se administreaza in mod continuu ci in functie de cerinte. In timpul perioadei de naparlire porumbeilor li se da ceai de plante.
Masculii vaduvi sunt antrenati cate o ora dimineata si una seara fiind lasati sa zboare liber in jurul crescatoriei. La inceputul sezonului competitional ei sunt introdusi in cosuri si antrenati pe distante din ce in ce mai lungi. Primele concursuri au loc de obicei pe la mijlocul lunii aprilie, iar primul concurs national de la Bourges (480 km) se desfasoara la sfarsitul lunii mai. Inainte de acest concurs, porumbeii participa de cate doua ori la concursuri pe distante de 110 km, 220 km si 350 km. Totusi, daca la inceputul sezonului, vremea este neprielnica (umeda si rece) porumbeii vor lipsi de la unele dintre aceste concursuri intermediare.
Puii sunt de asemenea, antrenati de doua ori pe zi cate o ora si apoi sunt imbarcati in cosuri si antrenati pe distante de 1 x 5, 1 x 10, 2 x 20, 2 x 40 si 2 x 60 km. Familia Houben isi antreneaza porumbeii singuri, dar ei sunt imbarcati si la antrenamentele oficiale ale clubului pentru ca pasarile sa capete experienta lansarii in masa a porumbeilor. Dupa aceste antrenamente, ei sunt inscrisi la 2 concursuri organizate de club pe distante de 110 km.
La inceputul sezonului competitional, porumbeii maturi sunt impartiti in doua grupuri diferite: unul dintre grupuri concureaza pe distante intre 320 si 480 km, iar celalalt grup pe distante intre 480 si 800 km. Cu porumbeii yearling (porumbei la un an) se procedeaza in mod similar: un grup concureaza pe distante intre 320 si 480 km iar celelalt grup pe distante intre 480 si 640 km.
Puii sunt separati in doua grupuri, masculi si femele, si sunt concurati pe distante pana la 480 km. Doar foarte putini dintre pui sunt concurati pe distante de pana la 640 km.
Intrebat cu privire la “teoria ochiului”, Luc spune ca ea este aproape necunoscuta in Belgia, dar foarte importanta este o aripa buna: penele bine distribuite si antebratul scurt. Foarte important la un porumbel este ca gatul sa fie stramt.
Daca ii rogi sa-ti numeasca cateva dintre cele mai bune performante, vei intelege cu siguranta de ce familia Houben este pusa in dificultate avand in vedere numeroasele titluri, campionate si premii castigate de-a lungul carierei lor sportive. Dar cea mai extraordinara experienta traita a fost aceea cand au pontat in ceasul constatator un porumbel care a castigat Locul 1 National mai ales ca nu se asteptau ca porumbeii lor sa se intoarca atat de repede de la concurs.

Cateva dintre trofeele castigate in cursul carierei sportive

Cel mai bun porumbel al lor Reproducand cu multa intelepciune, au constatat ca cel mai bun reproducator al lor din toate timpurile a fost “Young Artiest”, dar in ceea ce-i priveste pe zburatori, printre cei foarte buni, iti numesc pe “Sonny”, “Young Kapitein”, “Robin”, “Monaco”, “Angelo”, “Herbie”, Lincoln” si multi altii.
Cei aproape 40 de ani de succese in sportul columbofil nu l-au schimbat pe Jef, este aceeasi persoana obisnuita care practica un sport. El este deschis oricarei persoane care il viziteaza sau ii cere sfaturi in privinta porumbeilor. Mereu langa el, sotia sa, Eveline, este plina de viata si gata sa rasfete pe cei care le viziteaza casa si crescatoria. Impreuna cu restul familiei, ei au stiut mereu cum sa se adapteze conditiilor schimbatoare din acest sport. Ei nu sunt niciodata de ignorat atunci cand participa la un concurs. Fiind considerati maestri ai acestui sport ei au una dintre cele mai renumite crescatorii nu numai in provincia Antwerp si in Belgia dar in toata Europa.

Gyany Antonescu in vizita la fam. Houben

Este o crescatorie si o familie pe care merita sa ii vizitezi, pentru ca apoi sa iti doresti sa repeti vizita ori de cate ori ti se iveste ocazia.

Copiat de pe: www.porumbel.net

Categorii: Articole despre campionii lumii | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: